Concurs de struguri

Sunt într-o curte de ţară, unde sunt cei patru bunici ai mei. În spatele casei este o vie foarte mare despre care aflu că este a mea. Încep să mă îngrijesc de vie, pentru ca, la un moment dat, să vină o reporteriţă de la o televiziune locală care îmi sugerează să mă înscriu la concursul naţional de cultivatori de vie. Îmi menţionează că ea se află în juriu şi bate apropouri să o mituiesc pentru a avea şanse mai mari de câştig, ceea ce mă conrariază.

Mat la masa verde

Sunt pe plajă la Constanţa şi joc şah cu pensionarii. Unul din ei este foarte bun şi este marele favorit al competiţiei. Acesta vorbeşte sarcastic cu mine, considerând că sunt prea tânăr. În partida cu el joacă foarte bine, lăsându-mă doar cu regele pe masă. Totuşi el pierde partida pentru că se dovedeşte că a folosit mai mulţi pioni suspendaţi.

Împotriva sistemului

Particip la un banchet de absolvire a liceului, unde toată clasa este îmbrăcată cu cele mai elegante haine. Eu cu Dan* şi Costin** începem să ne luptăm cu poliţia pentru libertate, după care ne lăudăm fiecare cu cicatricile lui.

Preiau apoi împreună cu Daniel*** preluăm pachetul majoritar de acţiuni al unei librării pe nume Michael Pratt. Alţi membri mai în vârstă din board-ul de conducere doresc să îi schimbe numele însă noi ne opunem cu vehemenţă acestora, urmănd a modifica doar logo-ul. Acest lucru nu cade tocmai bine în rândul celorlalţi acţionari. Eu şi Daniel o desemnăm manager de librărie pe Roxana****.

* Dan Dinu, coleg de clasă în liceu
** Costin Burducea, coleg de clasă în liceu
*** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008
**** Roxana Niţă, participantă la Atelierele ADfel 2008

Poveste de grădiniţă

Sunt într-o grădiniţă şi le citesc copiilor o poveste despre războiul din Coreea. În poveste, un comandant sud-coreean este luat prizonier de către comunişti şi aruncat într-o închisoare în care are parte de tratamente dintre cele mai inumane din partea gardienilor. Locotenentul lui reuşeşte să se furişeze la un dineu organizat de comunişti, unde devastează totul. Este aruncat şi el în închisoare alături de comandantul lui.

Snowmobilul supersonic

Sunt în Sinaia şi merg într-un aprozar pentru a-mi cumpăra legume. La casă, vânzătoarea mă anunţă că sunt clientul cu numărul un milion, motiv pentru care câştig marele premiu, un snowmobil împreună cu un câine maidanez. Iau snowmobilul, urc până în vârful pârtiei şi îmi dau drumul. Din cauza vitezei foarte mari creez o gaură în timp şi sunt teleportat în spaţiu. Ajung pe lună, unde poporul războinic selenoid mă ia prizonier. Sunt dus la căpetenia lor care este Prinţul Charles al Marii Britanii.

Porcul, prietenul meu

Am un porc ca animal de casă şi îl iau peste tot unde mă duc. Sunt coleg de bancă cu el la şcoală, merg cu maşina la benzinărie cu el, după care mă duc la o cursă de cai. Porcul îmi spune că vrea să concureze, dar în timpul cursei se accidentează şi este nevoit să zacă bolnav la pat. Se transformă într-un bătrân enervant cât stă în pat la spital, motiv pentru care plec şi nu mă mai întorc. Îmi cumpăr de pe stradă o shaorma cu carne de struţ. Drept urmare, mi se subţiază vocea ca şi cum aş fi inhalat heliu.

The Sound of Führer

Sunt un ofiţer în armata germană în timpul celui de-al II-lea Război Mondial şi misiunea mea este să organizez un spectacol musical care să ruleze în momentul în care Germania va câştiga războiul. Acţiunea presupune mult balet din partea soldaţilor de pe front, iar personajul principal urmează să fie însuşi führer-ul. Larisa* urmează să joace rolul Zânei Măseluţă, care va aduce pacea în Europa şi va intra în scenă zburând îmbrăcată în costum de zână. În momentul în care führer-ul vine să inspecteze repetiţiile, descopăr că acesta este de fapt Toni** îmrăcat în costum de Darth Vader.

* Larisa Marcu, colegă de grupă în facultate
** Anton Gherca, coleg de master

România are valoare

Fac parte din juriul variantei româneşti a emisiunii "Britain's Got Talent" intitulată "România are valoare". Îmi dau seama că este totuşi vorba de varianta manelistă a emisiunii, unde concurenţii se întrec în a ajunge următorii Adrian Copilul Minune, Nicolae Guţă sau Florin Salam. Încerc să găsesc un motiv pentru a putea pleca, dar nu reuşesc. Începând să îi refuz pe toţi, devin membrul cel rău al juriului, huiduit de întreaga sală. Publicul, enervat, mă trimite pe scenă pentru a cânta şi eu o manea. Neştiind nici una, caut o scăpare. Ceilalţi doi membri din juriu observ că sunt Chuck Norris şi Elena*.

* Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008

Pampers inovator

Sunt la un pitch pentru Pampers împreună cu colegii de la echipa maiQzvâc*, pentru care trebuie să concepem o campanie pentru noua gamă de scutece pentru adulţi fetişişti. Ni se recomandă să luăm legătura cu targetul pentru a găsi insight-uri bune. Mergem apoi toţi cinci într-o sală de conferinţe izolată fonic pentru a susţine un focus grup cu persoane care fac parte din target. Imediat ce începe interviul, unul din ei, un individ gras trecut de 50 de ani îşi dă jos pantalonii şi face caca pe scaunul lui, după care începe să plângă. Ne vine atunci ideea să îl angajăm pe Chuck Norris pentru a îl folosi în reclame.

* eu, Laura, Simona, Costi şi Florin

Gabinho cel negru

Plec într-o călătorie de afaceri cu avionul în Filipine. Pilotul navei este Gabinho*, dar negru. Sunt surprins să îl văd cu o culoare a pielii schimbată dar nu îi zic nimic de teamă să nu spun ceva cu conotaţii rasiale. Îşi dă apoi jos masca de negru şi devine chinez. Pe scaunul de lângă mine din avion este un fotomodel cu care încep să fac conversaţie. La un moment dat, ea pleacă la baie şi îmi face semn să vin după ea. Intraţi amândoi, ea îmi arată sânii şi pune mâinile mele pe ei, după care îşi toarnă frişcă pe piept, îşi încheie bluza şi iese. Ieşind şi eu, îl văd pe Gabinho făcând jonglerii cu portocale pentru a distra pasagerii.

* Gabriel Voicu, prieten şi fost editor Wikipedia

O noapte bărboasă

Este vară şi aranjez să plec într-o excursie la munte. Printr-o neînţelegere, ajung însă în Afghanistan, unde sunt nevoit să port o barbă falsă. Mergând pe stradă observ că femeile au fost înlocuite cu roboţi, ele neavând voie să mai iasă din casă. Intrând într-o moschee, găsesc o uşă secretă ce duce spre Camera Comorilor Afghane, o sală uriaşă plină cu pietre şi metale preţioase. Încep să îmi fac planuri cum voi cheltui banii găsiţi.

Vacanţă de Paşti

Începând de astăzi, Blogul Viselor intră într-o vacanţă de circa o săptămână. Apoi totul va reveni la normal. Până atunci Paşte Fericit şi toate alea.

Maniacul cu cuţit

Mă plimb pe stradă în Bucureşti şi îmi cumpăr un ziar al cărei prime pagini este dedicată unui ucigaş în serie care ucide toate persoanele ale căror nume încep cu litera V. Terminând de citit articolele, realizez că afară s-a întunecat şi că am rămas singur pe stradă. Pentru un anumit motiv ajung să rătăcesc pe nişte străduţe îngustem, întunecoase şi relativ insalubre, moment în care îmi dau seama că sunt în pericol. Pentru un moment găsesc alibiul de a îmi ascunde numele care începe cu V şi să îl folosesc pe cel de Marian, dar îmi dau seama că e riscant. Desenez pe un perete un buzdugan şi îl iau în mână pentru autoapărare.

La un moment dat realizez că sunt urmărit. Aud urme uşoare de paşi în spatele meu şi uneori umbrele şi siluetele unui om cu coada ochiului. Umbrele au mereu în mână o armă tăioasă foarte mare şi dintr-odată imaginea se transformă în alb-negru. Pe fundalul sonor începe să cânte Sonata lunii de Beethoven. În cele din urmă mă rătăcesc prin labirintul aleilor şi ajung la o fundătură. Din capătul străzii apare silueta ameninţător, eu îmi pregătesc buzduganul, arma tăioasă se ridică ameninţător, dar în cele din urmă se opreşte într-o cutie de Red Bull aflată pe jos. Ieşind la lumină. îmi dau seama că era de fapt vorba de Daniela*, care râzând îmi povesteşte că a vrut să îmi joace o farsă şi că intenţionat a făcut numai victime cu iniţiala V, pentru a mă speria pe mine. Mi se pare amuzantă ideea şi îi promit că o să i-o întorc şi eu odată.

* Daniela Buscan, colegă de liceu

Festivalul din pădure

Mă aflu la marginea unei păduri, unde aştept un tren. Trenul care vine este de fapt un montagne-rousse care şerpuieşte prin toată pădurea, în jos, pe un versant abrupt. Ajung într-o poiană unde se desfăşura un festival de muzică folclorică. Îmi dau seama astfel că am ajuns în alt loc decât cel în care trebuia, moment în care sunt anunţat că am apărut la camera ascunsă.

Blestem (?) de faraon

Mă aflu în spaţiu, într-o misiune NASA ca astronaut. Primim dintr-odată un semnal SOS venit de la un alt astronaut rămas izolat pe o planetă foarte mică după ce racheta lui s-a defectat. Luându-l la bord, găsim în costumul lui un plic foarte mare plin cu cocaină. Mă uit în istoria apelurilor de pe telefonul lui, descopăr că ultimul număr format este cel al lui DDobrin*. Astronautul se dovedeşte până la urmă a fi un extraterestru, iar în momentul ajungerii pe Pământ se strâng pentru a-l întâmpina şi pentru a discuta cu el Barrack Obama, Gordon Brown, Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel**. Eu părăsesc aglomeraţia şi intru într-un bazar unde un vânzător îmi atrage atenţia cu nişte monede foarte vechi. În timp ce le analizez, observ cu coada ochiului un grup de egipteni vrând să vândă un sarcofag. Îl recunosc imediat după simbol ca fiind sarcofagul lui Seti I***. Analizându-l, îi cert pe egipteni că l-au adus spre vânzare în piaţă, moment în care capacul sarcofagului începe să se deschidă de unul singur.

Sunt apoi la ski, pe o pârtie indefinită ca locaţie, cu Mih****. Ea îmi cere să îi pun la gât un medalion care are prins de el un cap împăiat de nevăstuică. Uitându-mă mai bine la ea, observ că urechile îi crescuseră foarte mult, fiind ca ale unul elefant. Urc schiind până în vărful pârtiei, unde mă arunc într.o piscină şi încep să înot. La ieşire, un centru de printat îmi cere să le desenez nişte pliante.

* Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008 şi coleg la Şcoala ADC 2009 ** (în ordine) preşedintele SUA, prim-ministrul Marii Britanii, preşedintele Franţei şi cancelara Germaniei *** faraon din a XIX-a dinastie în timpul căruia Egiptul şi-a extins teritoriul prin cuceriri din Siria şi Imperiul Hitit **** Mihaela Dinu, prietenă de-a mea

Fugind din calea pericolului

Sunt în tribune la un meci Steaua-Rapid, încheiat 2-0. În locul suporterilor rapidişti sunt fanii italieni ai lui Lazio, care afişează un spectacol vizual foarte colorat, ca de desene animate, al cărui mesaj principal este un anume "McZ". Ies din tribune împreună cu Felix*, pe care îl întreb ce înseamnă McZ. El îmi explică faptul că este vorba de rolul social pe care îl are fiecare galerie, ca un fel de misiune constructivă avută în societate. Pentru a exemplifica, îmi argumentează că McZ-ul steliştilor este lupta împotriva ţiganilor de la Rapid.

Cu încă nişte foşti coleg de şcoală suntem invitaţi în casa lui Doru Spătaru**, care ne invită într-un dormitor. Începem să credem că nu are intenţii bune şi fugim cât timp el este plecat din cameră. Eu şi Felix ajungem în cele din urmă în bucătăria unui restaurant, unde, printre altele, se repară încălţăminte. Începem să discutăm cu bucătarii-cismari, cu care ne împrietenim. Eu îmi dau seama că mi-am uitat portofelul la casa d-lui Spătaru şi îmi dau seama că trebuie să mă întorc. Uitându-mă în oglindă, îmi aranjez părul şi îmi dau seama că am chelit pe jumptate de scalp. În acelaşi timp descopăr că portofelul era ascuns printre nişte bancnote din buzunar.

* Felix Moldoveanu, coleg de clasă în şcoala generală
** profesor de creaţie publicitară la master

La bere cu lesbienele

Sunt în Offside Pub* cu grupa** de la Şcoala ADC, unde fiecare bea câte o bere Plug***. În timp ce discutăm idei pentru rezolvarea brief-ului, aruncăm o privire în jur şi observăm că în bar sunt numai bărbaţi, dar îmbrăcaţi în haine de femei. Singurele femei sunt un grup de patru lesbiene care se apropie de noi şi ne spun că ne găsesc foarte atrăgători. De asemenea, ele ne explică faptul că barul este de fapt unul de femei şi că băutul berii Plug i-a făcut să se transforme în bărbaţi.

Una dintre lesbiene vine cu mine acasă şi descopăr că o cunoştea pe Anca****. Ele două îmi povestesc că s-au cunoscut mai demult şi că se vor muta amândouă împreună.

* bar sportiv din centrul vechi al Bucureştiului
** Sebastian, Gabriel şi Tiberiu
*** bere fictivă cu concentraţie de alcool de 15% (mesajul cheie fiind "nu este pentru femei") pentru care s-a oferit ultimul brief de spot TV la Şcoala ADC
**** colegă de apartament, colegă de grupă în facultate

La un grog

Sunt la un bar cu Mihaela*, la un pahar de grog**. Mihaela, după ce dă pe gât un pahar, râgâie puternic şi îmi spune că s-a îndrăgostit de mine. Eu îi răspund că a trecut momentul şi că, oricum, cel puţin pentru o perioadă de timp, nu voi avea timp sau chef pentru făcut prietene. Mai comandăm câte un grog şi îl rugăm pe barman să ni le şi aprindă. Continuăm apoi discuţia despre ultimele alegeri prezidenţiale din SUA.

Ajung apoi în staţia de autobuz pentru a pleca acasă şi începe să plouă. Ascunşi sub copertina refugiului staţiei sunt Sorin*** şi Bush****, care joacă poker pe dezbrăcate. Ajunşi amândoi la chiloţi, mă invită şi pe mine la joc, dar le răspund că mi se pare gay. Totodată observ că Bush a slăbit foarte mult.

* Mihaela Rotaru, colegă de grupă în facultate
** băutură alcoolică cobţinută prin amestecul berii cu romul (la care se pot adăuga alte condimente), foarte populară printre marinarii britanici şi piraţii de acum câteva secole
*** Sorin Boncu, coleg de clasă în şcoala generală
**** Marius Neagu, prieten de-al meu şi de-al lui Sorin

Your connection has been disabled

Sunt pe un vas şi merg într-o croazieră pe mare undeva într-o zonă tropicală. La un moment apare Justin* lângă mine cu un băţ de chibrit aprins pe care îl aruncă pe jos. Acest lucru cauzează vasul să se scufunde. Eu reuşesc să naufragiez pe o insulă pustie, unde îi cunosc îndeaproape pe canibalii din tribul autohton. Canibalii îmi spun că de câteva zeci de ani au trecut la un stil de viaţă mai sănătos, vegetarian. Îmi construiesc o casă din stuf pe partea nelocuită a insulei, dar sunt frustrat apoi că nu găsesc pe toată insula un cablu UTP pentru a mă conecta la Internet.

* Justin Stoica, coleg de clasă din liceu, în prezent pompier

Am jefuit Olimpiadele Comunicării

E ora 4 noaptea şi desenez un hipopotam cu cap de gâscă, moment în care primesc un apel anonim. Este echipa mea de Olimpiadele Comunicării care tocmai a convocat o şedinţă în miez de noapte în cea mai mare taină. Unicul subiect al întâlnirii se referă la planul nostru de a jefui Olimpiadele de averile sale şi decidem că cel mai bun moment de a acţiona este chiar în acel moment. Cu bandane negre acoperindu-ne nasurile şi gurile ne suim fiecare pe câte un cal şi pornim în goană spre gară. Ajunşi, intrăm în trenul nepăzit care conţine marea comoară a Olimpiadelor Comunicării care i-a oferit de-a lungul timpului toate puterile sale incredibile: vagoane întregi de aur, argint şi pietre preţioase. Îl mituim pe naş dându-i bani să meargă să îşi cumpere cafea şi ţigări, ne strecurăm în vagonul panourilor de securitate pentru toată comoara şi, folosindu-ne de cartela mea de abonament de metrou reuşim să decriptăm valorile intrinseci ale tuturor obiectelor preţioase din tren şi să le transferăm într-un cont al unei societăţi offshore fictive pe care o înfiinţaserăm cu toţii în Sf. Lucia*. Ceea ce rămâne astfel în tren sunt doar obiecte, deşi teoretic preţioase, fără o valoare mai mare decât ale unot pietre colorate. În drum spre casă, mă împiedic de o pisică neagră şi îmi rup piciorul.

* microstat independent insular din Marea Caraibelor

În rol de David Aaker

Sunt profesor la o şcoală de ţară, elevii de clasă fiind oameni între 20 şi 30 de ani veniţi de la muncile câmpului. Cursul pe care îl predau este managementul capitalului de brand. Pe parcursul orei capăt impresia că nu mă fac înţeles în cadrul clasei. Undeva în spate îl observ pe Marius* purtând ochelari de soare. Întrebându-l ce caută în acea clasă, el îmi spune zeflemitor că este în căutare de "gagici", la care toată lumea începe să râdă. Enervat pentru răspunsul sfidător, îl scot în faţa clasei şi îl pun să îmi spună lecţia de data trecută. Fără să răspundă, Marius ia o cretă în mână şi desenează o femeie dezbrăcată pe tabla de scris.

* Marius Dan, coleg de generaţie în ASE

Faceţi sport şi beţi alcool

Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti (AISS) organizează o întrecere internaţională de atletism. Tribunele sunt pline, iar eu am un rol de organizare. În timpul unei curse la femei, observ că una dintre concurente lipseşte. O caut prin mai multe locuri şi până la urmă o găsesc dansând goală în poala unui Andyro* foarte vesel, dezbrăcat şi el şi beat. Cursa de 400m garduri femei este câştigată până la urmă de Adina**, iar proba similară la băieţi de mine. Cu această ocazie, mă cuplez cu Adina. La competiţie participă şi un dinamovist "spion" pe site-ul suporterilor stelişti. I se joacă o festă şi i se fură hainele, aşa că, la sfârşitul întrecerii pleacă gol puşcă blestemându-ne pe toţi. Costi***, beat şi el (deşi mai puţin decât Andyro) şi pe care sunt surprins să îl vâd că şi-a lăsat nişte plete creţe (cam ca Michael Jackson, varianta albă), ne desparte pe mine şi pe Adina în timp ce ne sărutam pentru a-mi spune că s-a convocat o şedinţă urgentă a AISS. Foarte surprins mă uit la ceas şi observ că este ora 2 noaptea. Uitându-mă mai bine, observ că în spatele lui Costi este un rucsac plin cu băuturi alcoolice.

* membru AISS
** colegă de grupă în facultate
*** coleg de AISS

Bunul meu prieten, peştele

Sunt înapoi în liceu şi dau un extemporal la matematică. Ceea ce apreciez este forma vizuală a subiectelor, prezentate sub forma unei reviste, cu imagini şi articole diverse. Cu toate că este vorba de subiecte elementare, nu mai ţin minte nici un algoritm sau mecanism de rezolvare a exerciţiilor de matematică, cu toate că d-na Delcea* îmi dăduse de înţeles că îşi pune cele mai mari speranţe în mine. Corina** deja predă lucrarea când eu mă apuc de scris.

Sunt apoi în Amsterdam cu Mihai*** şi ne îndreptăm spre locul secret unde el îmi spune că are nişte fete. Ajungem într-o casă veche, unde Mihai îmi prezintă două fete albe şi două negre care arată foarte bine. Una dintre ele îmi oferă o tavă aurită cu bomboane şi marijuana să mă servesc pentru noaptea lungă ce urmează.

* Carmen Delcea, fosta mea dirigintă şi profesoară de matematică la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" din Buzău
** Corina Marin, colegă de clasă în liceu
*** Mihai Şomănescu, coleg de cameră în primul an de facultate, membru al Asociaţiei Independente a Suporterilor Stelişti

Gigi macht frei!

Este zi de etapă în campionat, Steaua joacă în Ghencea, dar eu, dintr-un anumit motiv, mă aflu în Constanţa. Găsesc cu greutate meciul transmis în direct pe Prima TV, cu un semnal destul de prost. Steaua are un meci acasă cu FCM Bacău, iar atmosfera în tribunele pline este una foarte ostilă. Terenul este atât de plin de role de hârtie încât mingea se opreşte în ele, iar fanii, în războiul lor cu Gigi Becali, fluieră jucătorii proprii echipe la fiecare atingere de balon. La un moment dat se anunţă prin staţie ceva în legătură cu Becali, moment în care toată lumea erupe în huiduieli. Imaginile televizate îi surprind pe Costi şi pe Andyro* încercând să se furişeze înspre zona lojelor.

La un moment dat se face o linişte întreagă pe stadion. Deasupra Peluzei Nord suporterii au întins un cadru imens de care au agăţat steaguri naziste şi germane, în centrul cărora coboară un ecran. Pe acesta, de pe videoproiectorul aşezat pe tabela de la peluza opusă rulează un film despre atmosfera pe care finanţatorul clubului şi-ar dori-o în tribune. Filmul îl înfăţişază pe el în rolul lui Adolf Hitler, adulat robotic de mulţimile din jurul lui şi masacrând orice oponenţi ai săi.

* colegi de la Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti

Olimpiadele Comunicării is EVIL!

Sunt împreună cu toată echipa* în drum spre prezentarea de la Olimpiadele Comunicării care, dintr-un anumit motiv, se ţine la Târgovişte. Ne urcăm cu toţii într-un tren personal aproape dezafectat care urmează să ne ducă într-o oră până acolo. Nu ne cumpărăm bilete deşi ar fi costat mai puţin decât taxiul care ne-a dus până la gară. Spre surprinderea noastră, controlorul este Bogdana Butnar care, văzându-ne fără bilete, cheamă poliţia. Suntem duşi la Târgovişte şi aruncaţi într-un beci întunecat. După câteva ore de aşteptare, apar Bogdana şi Răzvan Mătăşel în roluri de good cop / bad cop (respectiv) pentru a ne asculta prezentarea. Simona, ascunsă în spatele lor, îi ameninţă cu un pistol, noi scăpăm şi fugim în sala de care ştiam noi că este destinată prezentărilor. Ni se ia urma şi suntem fugăriţi de forţele de ordine prin toată clădirea până ce ajungem în vârful Turnului Chindia. De acolo sărim cu toţii în valurile mării de sub turn. Ajunşi sub apă, Laura ne arată o cantitate impresionantă de explozibil pe care o ascunsese sub nişte pietre, fiind foarte hotărâtă să se răzbune pentru toată situaţia creată.

* Eu, Costi, Laura, Florin şi Simona

Sex, canibali şi rock n' roll

Mă aflu pe un patinoar. Gheaţa este destul de goală, doar alţi 4-5 oameni patinând în afară de mine. Printre aceştia o văd pe Rodica*, cu care mă salut după un lung timp în care nu ne-am văzut. Ne aşezăm amândoi într-un pat de la marginea patinoarului pentru a ne culca, numai că nu reuşim să adormim. Facem o partidă de sex, după care Rodica îmi spune că nu putem fi împreună pentru că suntem diferiţi. Aceeaşi părere o am şi eu, motiv pentru care mă liniştesc, după care ne decidem să mergem în junglă.

În junglă merg singur şi descopăr o populaţie de maimuţe care mă duce până la o ascunzătoare de-a lor. Acolo îmi dau seama că sunt de fapt canibali pentru a căror agenţie pe relaţii publice învăţ că lucrează Roxana** şi Mirabela***. Ele două mă întâmpină şi mă pun să ţin în mână tot felul de legume, timp în care analizează cum arăt cu fiecare în braţe. Din spate, un canibal mă tot împunge cu o furculiţă, motiv pentru care îl pocnesc cu un pumn. Roxana şi Mirabela se supără pentru acest lucru şi decid să caute reţete culinare pe Internet nescăpându-mă din ochi.

* cunoştinţă de-a mea întâlnită acum două veri pe trenul Bucureşti-Constanţa
** Roxana Niţă, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Mirabela Manea, de la IQads.ro

Interviu cu un dinozaur

Mă plimb prin Constanţa şi găsesc pe jos un loz câştigător de 100.000 RON. Intru într-o cabină telefonică pentru a suna să îmi ridic premiul, dar telefonul nu funcţionează. Când mă uit afară, îmi dau seama că a fost o cursă, pentru că am fost transportat în timp până în epoca dinozaurilor. Plimbându-mă pe acolo, îmi dau seama că dinozaurii trăiau de fapt într-o societate dezvoltată la nivelul civilizaţiei umane din secolul al XIX-lea. Primarul oraşului în care mă aflu îmi explică faptul că există preconcepte despre primitivitatea dinozaurilor, dar că ei sunt mulţumiţi cu ceea ce au.

În bucătărie, la cratiţă

Sunt acasă, în Buzău, şi fac nişte cursuri de bucătărie. Examenul final îl dau la mine în bucătărie iar proba constă în prepararea unui ratatouille*. În juriu se află şi Virgil Ianţu, care mă monitorizează îndeaptroape permanent. La final, nu găsesc frişca ce trebuia pusă deasupra şi intru în panică de teamă că nu voi trece examenul.

* mâncare tradiţională franţuzească, asemănătoare unei tocane de legume (nu este prăjitură, deci nu se poate servi cu frişcă)

Adrenalina din miez de noapte

Sunt antrenor la Manchester United şi joc returul unui meci eliminatoriu cu o echipă italiană al cărei căpitan este Felix* şi care în tur a învins cu 2-0 din cauza unor grave greşeli de apărare ale echipei mele. Meciul al doilea se joacă în curtea şcolii şi începe foarte prost, fiind condus cu 3-0 datorită terenului foarte prost şi a slabei adaptări a echipei la acesta. Suntem apoi daţi afară de pe teren de profesorul de educaţie fizică printr-o decizie a consiliului de profesori. Cercetând, aflu că profesorul cu pricina este de fapt cel cu care mă certasem eu în clasa a V-a şi încep să iau totul îîn nume personal.

Sunt apoi în arena unei coride, unde rolurile sunt inversate: eu sunt în rolul taurului, în timp ce toreadorul şi toţi spectatorii sunt tauri. Încerc fără succes să le explic că eu sunt împotriva luptelor cu tauri. Sunt salvat de un elicopter care mă apucă din zbor de la sol şi mă duce departe de coridă. Elicopterul este condus de Gabriela**, care pare destul de ameţită de băutură. Îmi spune că a băut toată ziua numai energizante şi că vrea să vadă cât de aproape poate zbura până într-o stâncă până să o evite. De teamă fug până în spatele elicopterului, unde, surprinzător, observ un afiş cu Daniel***, şi încerc să îl conduc în sens opus folosind volanul dinspre coadă, dar îmi dau seama că nu funcţionează. Când o stâncă se apropie inevitabil, sărim amândoi din elicopter cu paraşuta de la o înălţime de câteva mii de metri. Ne turnăm fiecare câte un pahar de cognac şi, bând din ele, aşteptăm să ni se deschidă paraşutele.

* Felix Moldoveanu, coleg de clasă în şcoala generală
** Gabriela Ioniţă, prietenă de-a mea din lista de bloguri
*** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008

OTV în zbor

Sunt angajat la OTV, unde slujba mea va fi să îl înlocuiesc treptat pe Dan Diaconescu în funcţia de moderator al emisiunii "Dan Diaconescu în direct" pentru ca el să iasă la pensie. Tema primei emisiuni moderate se referă la un pedofil ajuns vedetă modenă în ziarele de can-can. Fiind post, el explică faptul că renunţă la copii pentru o perioadă de timp. Când încep să îi critic stilul de viaţă, scoate din buzunar ameninţător un cuţit cu urme de sânge şu mi-l arată pe sub masă. După ceva timp, intră în studio Raluca*, cu un aspirator în mână şi având intenţia de "a curăţa OTV de toate mizeriile de pe post". Pedofilul îşi dă seama că este o înscenare şi încearcă să fugă sperând să scape de poliţie.

În partea a doua, zbor cu un avion deasupra unui ocean. Pilot este Ileana** care este beată. Ileana explică acest lucru prin faptul că poate pilota mai bine după ce a consumat alcool, iar pentru a dovedi, face un looping foarte spectaculos pe care toţi pasagerii îl aplaudă. Singurul care nu o face este Dan Diaconescu, care argumentează că tocmai a ieşit din toaletă, moment în care lumea începe să râdă.

* Raluca Boştină, colegă de liceu
** Ileana Nicorici, colegă de grupă în facultate

Kiss în România

Sunt în Buzău, pe bd. Nicolae Bălcescu şi stau întins într-un pat citind ziarul. Vine la mine un om care se recomandă a fi o rudă de-a mea şi care începe să îmi ţină un curs de management în afaceri, desenând şi schiţe pe geamul unui magazin din apropiere.

Mă aflu apoi la o sală de spectacole dintr-un cartier mărginaş, unde intru ca prezentator imediat după un concert Kiss. Nu mi se dă voie să fiu amuzant pentru că sunt în anii 1980 şi regimul comunist încă mai este instalat în ţară. Anunţ câştigătorii unei tombole după care toată lumea iese în curte să se joace în timpul recreaţiei mari. Eu îi supraveghez pe toţi să se joace frumos.

Google Pride

Cei de la Google îmi cer să fac o reclamă pentru ei. După ceva timp de cercetare, aflu că fondatorii companiei sunt homosexuali şi decid ca acesta să fie lucrul comunicat de campanie. O asociaţie pentru apărarea drepturilor homosexualilor protestează la intenţia mea şi îi dă în judecată pe cei de la Google pentru că logoul lor seamănă prea mult cu steagul multicolor Gay Pride.

Peste ceva timp, iau lecţii de zbor într-un avion Boeing plin cu pasageri. Primesc un telefon apoi de la Mirona*, pe care îl resping pentru a nu crea probleme în zbor. Supărată că nu i-a răspuns, ea îmi trimite un SMS că a plasat o bombă în navă, care va exploda foarte curând. Fiind singurul care ştia de acest lucru, încerc să iau totul pe cont propriu pentru a evita catastrofa, aşa că mă duc în bucătăria avionului şi încep să fac foarte multe salate cu brânză şi roşii. Intru totuşi în criză de timp fără să fi reuşit să fac atâtea salate câte îmi propusesem.

* Mirona Gâdei, colegă de master

Black Sea's Twelve

Mă aflu undeva în subsolul Palatului Parlamentului, unde, cu o echipă de circa 10-12 oameni, punem la cale cel mai mare jaf din istorie. Anume, vrem să jefuim Parlamentul. Ne împărţim în echipe de câte doi, fiecare cu sarcina ei exactă. Eu sunt în echipă cu Elena*, care este îmbrăcată într-un costum de piele mulat şi negru foarte sexy. Sarcina echipei noastre este să decodăm cifrurile uşilor secrete din traseul principal ce duce la seiful cel mare. Drumul nostru se intersectează la un moment dat cu echipa formată din Laura** şi Costi***, a căror sarcină a fost să scape de paznicii de pe unele rute ale tunelului secret. Spre stupefacţia echipei noastre, ei doi ne spun foarte amuzaţi că, luaţi de valul adrenalinei, au împuşcat tot ce au găsit în cale.

În cele din urmă găsim ceea ce căutam şi anume un cufăr de piraţi plin cu monede, obiecte şi lingouri de aur. Pentru a scăpa, ne înghesuim toţi 10-12 cu comoara în Dacia 1310 condusă de Cosmin**** care ne aştepta la ieşire. La scurt timp, apar ştiri la televizor cu Traian Băsescu în maiou şi chiloţi plângând că a fost jefuit. Totuşi, când un ziarist îl întreabă de unde a avut acea comoară, preşedintele începe să îl bată cu brutalitate.

* Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008
** Laura Costăchescu, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Constantin Vasile, coleg în cadrul Asociaţiei Independente a Suporterilor Stelişti
**** Cosmin Ghiţă, coleg de clasă în liceu

Ospătarul enervant

Mă aflu undeva în munţi şi învăţ să fac parapantă. Îmi dau drumul de pe marginea unei cascade foarte mari si când aterizez îmi dau seama că am călătorit în timp, până în epoca de piatră. O fată foarte drăguţă mă duce în tribul ei, unde sunt primit călduros de neanderthalieni. Membrii tribului nu dezvoltaseră încă abilităţi verbale, iar modul lor de comunicare se rezuma la loviturile în cap cu un os. Adunaţi cu toţii în jurul focului, încep să le explic diferenţele dintre strategie, concept şi execuţie în publicitate, motiv pentru care devin zeul lor. Tribalii construiesc un idol cu chipul meu din oase aurite, îmi aduc ofrande în fiecare zi şi mi se acordă acces la oricare dintre femeile lor.

În a doua parte a visului, sunt la un restaurant select, unde iau o cină romantică cu Adina*. La un moment dat începem să ne contrazicem destul de puternic când eu îi explic că ea nu este genul meu, iar ea replică puternic că EU sunt de fapt acela care nu este genul ei. Conversaţia continuă timp de mai multe ore cu aceste două replici până când ospătarul ne aduce nota de plată, care este mai scumpă decât ne puteam permite. Din acest motiv, îl atragem pe ospătar în toaletă, îl ucidem cu mai multe lovituri de cuţit, după care îl introducem într-un sac de plastic. Începem din nou să ne certăm pentru că eu vreau să-l incinerăm, pe când Adina vrea să-l aruncăm în ocean.

* Adina Novac, colegă de master

Ce se întâmplă în OZN-uri

Sunt la Predeal şi învăţ să fac snowboarding participând la nişte cursuri sunt concepute ca o cursă pe care o câştigă cel care ajunge primul la linia de sosire. Sistemul de avansare a fiecăruia este bazat pe numărul de puncte acumulate pe timpul cursurilor. Pe final, ajung să mă detaşez în frunte alături de Dan*, cu care mă lupt pentru primul loc. Ajungând la un moment dat fix în spatele lui, observ că are în spate un propulsor cu reacţie care îi conferă viteză mai mare, motiv pentru care mă opresc şi ridic mâna, ca la fotbal, la o fază de ofsaid. Situaţia este apoi discutată la un talk-show televizat moderat de Ovidiu Ioaniţoaia**.

Mă aflu apoi în pat, unde mă chinui să mă trezesc. În clipa în care deschid ochii, sunt răpit de un OZN şi imobilizat pe o masă din mijlocul unei săli foarte mari. După o uşă apare Mihaela*** care, râzând diabolic, îmi spune că în sfârşit m-a prins şi că o să-mi vină de hac. Imediat apare un număr foarte mare de femei extraterestre, identice fizic cu femeile umane, singura diferenţă fiind pielea verde. Toate aceste extraterestre erau fotomodele, moment în care am început să ignor culoarea pielii. Mi-au spus că trebuie să mă studieze şi au început să facă toate sex cu mine.

* Dan Dinu, coleg de clasă din liceu
** moderatorul mai multor talk-show-uri pe teme fotbalistice de-a lungul timpului, precum Procesul Etapei sau Recursul Etapei
*** Mihaela Gavrilescu, colegă de master

Cu capul în nori

Mă aflu într-un montagne-rousse care face înconjurul unui parc de distracţii foarte mare la o înălţime ameţitoare. Întreg traseul are mai multe staţii, dar la care nimeni nu poate coborî. Doar eu sunt invitat să cobor la una din ele şi dus într-o cameră a sponsorilor parcului. Acolo mi se oferă un set de 11 periuţe de dinţi Colgate dintre care una electrică pentru a le împărţi pasagerilor din montagne-rousse. Mă gândesc să o păstrez pe cea electrică pentru mine.

Sunt apoi în rai, costumat într-o togă albă, cu aripi albe în spate, cu o harpă aurită în mână şi cu părul blond, creţ şi mare. Mă plimb printre nori unde mai sunt şi alţii exact ca mine care cântă la harpă. La un moment dat mă enervez că nu este nimic interesant de făcut şi iau decizia să merg la Sf. Petru să îi cer să cobor pe Pământ. Acesta este foarte furios când aude cererea mea şi îmi spune că nu este autorizat să aprobe aşa ceva şi că funcţia lui îi permite doar să refuze propuneri. Îl întreb apoi ce mă sfătuieşte să fac, la care Sf. Petru îmi spune să reformulez întrebarea sub forma unei propuneri.

Revoluţie în paradis

Mă aflu într-un muzeu al figurilor de ceară. Când ajung în dreptul lui Marylin Monroe, aceasta capătă viaţă şi îmi spune că de fapt nu a murit şi că se ascunde de restul lumii penrtu că nu mai avea viaţă privată. În acelaşi timp îmi promite că va fugi cu mine în Bahamas pentru a începe o nouă viaţă.

Odată ajuns în Bahamas, Marylin dispare. Sunt invitat totuşi la o petrecere privată unde îl întâlnesc pe preşedintele ţării, care mă cheamă undeva în spatele clădirii şi îmi oferă un joint de marijuana. Trăgând primul fum, pielea mea devine neagră, iar părul coafat în stil rastafari. Mă supăr pe preşedinte şi încep să îl alerg cu o furcă prin curte. În fuga mea însă îl observ pe Tudor* cântând la mandolină melodia "La cucaracha" la un colţ de stradă şi mă opresc să îl salut. Totodată se adună multă lume pentru a-l asculta.

* Tudor Mircea, coleg de grupă în facultate

Rachetă spre Venus

Construiesc un puzzle gigant, în timp ce mă uit la televizor la un meci de fotbal. Când, în sfârşit, pun ultima piesă, îmi dau seama că cineva mă urmăreşte printr-o cameră implantată în acel puzzle. Cel care mă urmăreşte este profesorul de biologie din liceu, Gheorghe Munteanu, care încearcă să impună în lume accentul moldovenesc.

Ajung apoi la Agenţia Spaţială Română, care tocmai lansează primul zbor al unei rachete româneşti în spaţiul cosmic. Eu sunt ales pentru a conduce racheta, ajutat de un cimpanzeu, iar misiunea mea este de a fi primul om din lume care ajunge pe Venus, ceea ce mi se pare destul de periculos. În drum spre Venus, îmi dau seama că sunt în întrecere cu sovieticii şi anume cu o rachetă condusă de Dan*. Dan conduce o rachetă BMW si este ajutat de Mihai**, pe care îl observ dansând în spate pe muzică de Beyoncé.

* Dan Dinu, coleg de clasă în liceu
** Mihai Duluman, coleg de clasă în liceu

Abdicarea unui despot

Mă aflu la şedinţa de miercuri seară a AISS*, unde aflăm cu toţii de la televizor că Mihai** lucrează pentru Gigi Becali. Toţi rămânem stupefiaţi, crezând că în tot acest timp el a fost un spion în rândul nostru. Kustino*** propune ca următorul număr al revistei "Steaua suntem noi" să fie îndreptat împotriva lui. Ne decidem până la urmă să ne înscriem la Olimpiadele Comunicării pentru a ne pune în aplicare planul. Ulterior aflăm însă că Mihai s-a deghizat în Gigi Becali şi i-a incendiat finanţatorului Stelei loja, maşina şi acţiunile de la bursă. Becali se recunoaşte astfel învins, anunţând la televiziune, într-o conferinţă de presă foarte emoţionantă, că va pleca singur pe insula Sf. Elena****.

* Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti
** Mihai Şomănescu, coleg de AISS
*** coleg de AISS
**** insulă din sudul Oceanului Atlantic, loc de exil al împăratului Napoleon după înfrângerea din bătălia de la Waterloo din 1815

Somalezii: bancuri sau război?

Moare cineva bătrân la mine în bloc, iar eu vreau să îi cumpăr apartamentul. Am probleme totuşi cu un vecin de scară care mă ameninţă că îmi va face viaţă grea dacă îl voi cumpăra. Vecinul revine mai târziu şi îmi arată un pliant desenat de el în care îmi cere o maşină de spălat pentru ca mă lăsa în pace. Eu îi spun în râs că maşina lui de spălat seamănă cu un WC.

Mă aflu apoi la o conferinţă ONU privind războiul din Somalia. Ionuţ* este cel care se opune deciziilor de încetare a focului. Refuzul lui presupune implicit intrarea României în război şi este primit cu înverşunare din partea celor pe care el îi cataloghează drept "costume negre" şi despre care crede că vor să instaureze un regim asemănător celui din romanul "1984" de George Orwell.

*Ionuţ Munteanu, coleg de master

Cine a scufundat Titanicul?

Mă aflu pe Titanic şi sunt stresat pentru că ştiu că se apropie clipa în care lovim aisbergul. Stând noaptea pe punte, o văd pe Kate Winslet chemându-mă într-un loc secret din cala vaporului. Ajunşi acolo, îmi deschide o uşă în spatele căreia era o încăpere unde se desfăşura o ediţie de AdBreak. Pe scenă este Sergiu* împreună cu Kramer din Seinfeld, care ţin un dialog foarte comic despre cum au pus ei somnifere în ceaiurile celor doi marinari de gardă din acea noapte. Ieşim cu toţii apoi pe punte pentru a sărbători un joc de artificii ţinut cu ocazia ultimelor clipe ale vasului deasupra apelor.

Sunt apoi la sediul McCann Erickson pentru întâlnirea de la Şcoala ADC. Apare Elena** la un moment dat şi îmi şopteşte să chiulesc de la şedinţă, ceea ce şi fac. Elena, care pentru un motiv necunoscut poartă pantaloni şi nas de clovn, mă duce în Munţii Tibet, unde se organizează o nouă ediţie a Atelierelor ADfel, cu aceleaşi echipe, făcându-se şi grătare în acelaşi timp. După bucuria momentului de revedere, organizăm un concurs în care fiecare trebuie să-şi arate talentul secret. Daniel*** îşi atinge pupilele ochilor cu limba, Elena face un exerciţiu de gimnastică la paralele, Mike**** cântă la tastatură, Laura***** încearcă să vadă cât de mult poate să îşi deschidă gura, să îşi umfle nările şi să îşi deschidă ochii, iar Mirabela****** cât de repede poate să mănânce un pepene roşu.

* Sergiu Floroaia, stand-up comic
** Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008
**** Mihai Calotă, participant la Atelierele ADfel 2008
***** Laura Costăchescu, participantă la Atelierele ADfel 2008
****** Mirabela Manea, de la IQads

Ce se ascunde în subteran

Sergiu* pleacă de acasă în delegaţie la Ploieşti. Peste ceva timp mă sună de pe drum să îmi spună că a deturnat trenul cu o puşcă-mitralieră şi că acum se îndreaptă spre Thailanda. Situaţia apare şi la televizor, trenul călătorind deja deasupra Oceanului Indian. România declară război Thailandei şi se reinstituie legea marţială şi serviciul obligatoriu în armată. De teamă să nu fiu racolat, mă ascund într-un buncăr subteran secret, în interiorul căruia descopăr că era un adevărat oraş dispărut de mii de ani.

În interiorul oraşului o descopăr pe Simona**. După un moment de linişte cauzat de efectul ultimului meu vis cu ea, Simona mă cheamă acasă la ea şi îmi povesteşte că şi-a schimbat stilul vestimentar de când a intrat în oraşul subteran, purtând de atunci câte o pereche de coarne în fiecare zi. Îmi arată colecţia ei de coarne menţionând că le poartă în funcţie de starea zilnică: atunci când este veselă poartă coarne de cerb, iar când este în "acea perioadă" purtând doar coarne de melc. Trăgând cu ochiul la televizor, îl văd pe Sorin*** jucând rolul unei victime în emisiunea "Trădaţi în dragoste".

* Sergiu Hălănduţ, coleg de apartament
** Simona Mantarlian, coechipieră la Atelierele ADfel 2008
*** Sorin Boncu, coleg de şcoală generală

Thriller cu cagula pe faţă

Sunt pe treptele clădirii de pe Mihai Eminescu a ASE, unde trag cu urechea la doi oameni şi primesc un SMS. O văd apoi pe Teodora* ieşind pe trepte la o ţigară.

Totul se petrece apoi aproape după regia unui film. Îmi pun o cagulă în cap, scot un pistol şi o ameninţ pe Teo să intre cu mine în sala ei de seminar. Speriată, mă întreabă de ce m-ar crede, iar eu îi răspund că pentru că mâine ştiu că va muri dacă nu va face după cum îi spun eu. Ajunşi în sală, le spun tuturor să nu facă gesturi bruşte pentru că am o armă încărcată. Profesoara, aflată la catedră, crezând că e o glumă, începe să râdă pentru ca apoi să devină serioasă. O pun pe Teo să stea în faţa sălii şi le explic tuturor că ea este în mare pericol. O chem din ultima bancă pe o fată blondă (de care îmi dau seama că e de fapt Ana**).
- De ce? (întreabă speriată Ana)
- Pentru că tu o vei ucide mâine pe Teo. (îi răspund eu)
- Eşti nebun? De ce te-aş crede? (Ana)
- Pentru că eu pot vedea în viitor. Iar dacă vreunul dintre voi nu mă crede... (mă uit la ceas, care arată ora 11) o să vedeţi că o să intre Roşca*** pe uşă acum şi o să râgâie.

Spre surprinderea tuturor, imediat ce îmi termin cuvintele, uşa se deschide şi după ea apare Gheorghe Roşca, răgăind, râzând a şotie şi plecând imediat. Toată lumea rămâne fără cuvinte uitându-se la mine, la Teo şi la Ana.
- Acum trebuie să o iau pe Teo, altfel e în pericol de moarte. (le spun eu tuturor)
Plecăm amândoi pe uşă, ieşim din ASE, iar eu îmi scot caguila de pe cap. Văzând cine eram de fapt, Teo începe să râdă.

Scena finală a visului este un flashback din momentul în care stăteam pe treptele ASE. Unul din cei doi oameni la care trăgeam cu urechea era Roşca spunându-i celuilalt în şoaptă că vrea să facă o păcăleală de 1 aprilie, aşa că la ora 11 fix va intra în sala pe care eu o recunosc a fi cea în care avea Teo seminarul şi va râgâi scurt, după care va pleca. Imediat atenţia îmi este distrasă de un SMS primit de la Teo: "Mă plictisesc groaznic la seminar şi aş vrea să plec. Ies 5 minute la o ţigară".

* Teodora Constantinescu, prietenă de-a mea, studentă la ASE
** Ana Vasilache, participantă la Atelierele ADfel 2008 şi la Şcoala ADC 2009
*** Gheorghe Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti

Noaptea paranoiei

Mă aflu într-un hotel vechi unde fac sex cu o femeie brunetă pe care nu o cunosc şi cu care pun în practică numai poziţii complicate. În tot acest timp, televizorul este deschis şi mai trag cu ochiul la o emisiune despre un cuplu homosexual care îşi vinde povestea lor de afaceri foarte prosperă pe YouTube. Observăm apoi nişte gândaci albi pe covor care deveneau tot mai mulţi. Mi se face teamă că ar fi putut apărut de la relaţia sexuală.

Sunt apoi în clădirea ASE de pe Căderea Bastiliei, unde observ că îmi apare pe cot un coş mare care tot creşte. Nu îl sparg de teamă să nu pierd mult sânge. Apar imediat Tudor* şi Victor** îmbrăcaţi în halat alb şi cu o măşti de chirurg pe faţă prinzându-mă de mâini şi de picioare, pentru ca Oana Zăvoranu, îmbrăcată şi ea într-o uniformă albă de doctoriţă să vină cu o injecţie imensă pentru a mă scăpa de coş.

* Tudor Mircea, coleg de grupă în facultate
** Victor Tivadar, coleg de grupă în facultate

La un pas de sex

Sunt în junglă şi asist la un spectacol de acrobaţie al unor maimuţe. ***** este una drintre ele şi are rolul de a le dirija. Totuşi păstrează tot timpul o figură tristă. Dintr-odată are loc un desant aerian armat combinat cu o ofensivă de tancuri. Victor* scoate capul dintr-un tanc şi începe să râdă isteric în timp ce distruge totul în cale cu tunul tancului său.

Mă aflu apoi într-un bar de ţară într-o comună din judeţul Sălaj, unde socializez fericit cu localnicii. Ulterior agăţ o localnică blondă despre care aflu că este câştigătoarea concursului sătesc de miss şi despre care descopăr că are două perechi de sâni, una mai mare pentru ocazii speciale şi una mai mică pentru activităţi obişnuite. Fiind foarte încântată că vin din Bucureşti, îmi şopteşte că va folosi perechea mai mare cu mine. Nu mă aleg totuşi cu nimic pentru că nu sunt în stare să beau berea lor locală făcută din alcool medicinal.

* Victor Tivadar, coleg de grupă în facultate

Cântând pentru divinitate

Mă aflu în corul unei biserici, iar în sală sunt toate rudele mele care sunt mândre de mine pentru modul în care cânt. Cobor apoi într-un subsol pentru a mă uita la reluarea meciului de fotbal Columbia-România 1-3 de la Campionatul Mondial din 1994. Preotul vine totuşi după mine pentru a mă certa că am plecat şi pentru a mă chema înapoi la cor. Corul începe să cânte despre apocalipsă şi cumva ştiu că este vina mea.

Ploaie cu bani în Piaţa Unirii

Sunt în Sinaia unde caut să îmi cumpăr trei stickuri de memorie de la un mic magazin local IT. Două le cumpăr cu două bonuri pe care le aveam dinainte de la acelaşi magazin şi care îmi permitea să iau lucruri gratis, iar pentru al treilea plătesc, deşi vânzătoarea îmi propusese unul mai bun, de 300 RON.

Mă mut apoi în Bucureşti, în Piaţa Unirii, unde sunt într-o plimbare cu colegii de la master, ăncolonaţi doi câte doi. Eu sunt grupat cu Alina*, care poartă un costum de cowboy şi face un zgomot enervant din pintenii de la cizme. Dintr-odată, aflat în fruntea coloanei, Florin** ţipă foarte strident şi feminin, moment în care încep să cadă bani din cer, euro, dolari americani, lire sterline şi lei româneşti. Alex***, de fericire, se dezbracă de fericire rămânând gol puşcă şi imită ştersul la fund cu bancnotele. Explozia de bucurie este oprită însă de Costin****, care, foarte sever, îmbrăcat în costum de judecător şi cu o nuia mare în mână, începe să ne certe că acela nu este un comportament demn de un student şi în nici un caz de un publicitar. În acel moment toată lumea îngheaţă şi face linişte.

* Alina Nechifor, colegă la masterul de Publicitate şi Reclamă de la SNSPA
** Florin Fişcu, coleg de master
*** Alexandru Stan, coleg de master
**** Costin Radu, profesor la masterul menţionat mai sus

Box!

Mă aflu într-un ring de box într-o sală arhiplină şi mă pregătesc de luptă împotriva unui rus pe nume Ivan Drago*. Lupta durează până în runda a 12-a umăr la umăr. Toate loviturile adversarului nu îmi provoacă totuşi leziuni, vânătăi sau umflături, ci coşuri, ceea ce mă îngrijorează pentru că ar putea influenţa felul în care mă vede sexul opus. După gongul final apare din public Simona**, care mă trage afară din ring. Mă bagă apoi sub ring unde se găsea un apartament luxos într-un zgârie-nori din New York şi în care aveam la dispoziţie un servitor pitic pe nume Jeeves. Simona îmi spune că e mândră de felul în care am luptat şi apoi facem dragoste nebună pe muzică de Sex Pistols.

Sunt apoi în mijlocul unei şedinţe la care particip împreună cu toţi colegii de grupă din facultate. Nimeni dintre noi nu ştie pentru ce am fost convocaţi, motiv pentru care începem să presupunem. Adina*** crede că am fost chemaţi pentru a merge la pescuit, Tudor**** pentru un concurs de băut ulei cu sare, Roxana***** pentru a face bungee-jumping iar Ileana****** pentru a face matematică în pielea goală. Eu unul simt că este ceva necurat la mijloc.

* personaj din Rocky IV interpretat de Dolph Lundgren, adversarul lui Rocky Balboa
** Simona Mantarlian, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Adina Puiu, colegă de grupă în facultate
**** Tudor Mircea, coleg de grupă în facultate
***** Roxana Humeniuc, colegă de grupă în facultate
****** Ileana Nicorici, colegă de grupă în facultate

Revoluţia continuă

Sunt în tribune pe Ghencea unde Steaua învinge pe Dinamo cu 2-0, ambele goluri fiind înscrise de Adrian Neaga. În ciuda victoriei, stadionul este în continuare nemulţumit de Gigi Becali, înspre a cărui lojă aruncă permanent cu diverse obiecte.

Deranj la AdBreak

Călătoresc pe apă într-un mare transatlantic numit HMS Doişpeca*. Căpitanul vasului este Dan**, care îmi explică faptul că a fost avansat de la căpitan de plai la căpitan de vas. Pe punte, Dan îmi face cinste cu un brifcor şi îmi arată colecţia lui de reviste erotice. Undeva pe un şezlong stă Giovanni*** cu un suc în braţe şi cu ochelari de soare la ochi admirându-l pe Dragoş**** cum face jonglerii cu pepeni îmbrăcat în pantaloni de clovn şi purtând un nas mare şi roşu.

Peste ceva timp mă aflu la AdBreak***** unde aflu cu surprindere că Dan se ocupă de organizare. La un moment dat Roxana****** se îmbată şi urcă pe scenă pentru a susţine un moment de stand-up comedy. Sergiu se supără pentru că are competiţie şi îmi spune că va face contestaţie. La finalul serii mă duc la KFC pentru a bea un pahar de grăsime de porc.

* nume informal pentru fosta clasă a mea de liceu (a XII-a K)
** Dan Dinu, coleg de clasă în liceu, în prezent inginer
*** Ionuţ Lupu, coleg de clasă în liceu
**** Dragoş Dumitraşcu, coleg de clasă în liceu
***** seară specială organizată de IQads de câteva ori pe an
****** Roxana Niţă, participantă la Atelierele ADfel 2008
******* Sergiu Floroaia, stand-up comic

Am câştigat la loto!

Sunt într-o trupă de soldaţi în cel de-al II-lea Război Mondial şi suntem facuţi ostateci de o altă trupă de germani. Suntem urcaţi apoi într-o maşină în direcţia Varşovia. Pe drum ne împrietenim cu toţii şi facem un popas la o casă de ţară românească unde suntem serviţi cu sarmale şi cârnaţi.

După ceva timp, lucrez la un birou într-o încăpere mare în care mai sunt alţi 30-40 de funcţionari. Magda*, care şi-a schimbat culoarea părului în negru şi l-a tuns scurt, vine cu un telefon mobil la mine spunându-mi că mă caută cineva. Vocea de la telefon îmi zice că este soţia mea, ceea ce mă miră pentru că sunt necăsătorit. Îmi dau întâlnire la ieşirea din clădire, unde îl găsesc pe Cristi** care îmi oferă un bilet câstigător la loterie cu chipul lui Humphrey Bogart*** desenat pe el.

* Magda Gheorghe, fostă colegă la UniCredit Leasing
** Cristi Dincă, coleg de grupă în facultate
*** celebru actor american, cu roluri în filme precum High Sierra (1941), The Maltese Falcon (1941) sau Casablanca (1942)

Thriller in plin câmp

Mă aflu într-o casă mare, veche şi părăsită din mijlocul unui câmp unde avuseseră loc o serie de crime efectuate cu un topor de către un copil mic pe care nimeni nu îl găsea. Fac parte dintr-un comitet de investigaţie care începe să ţină o şedinţă într-un din încăperi despre cum urmează să demareze acţiunile de investigaţie. Printre aceştia îl recunosc pe Lucian*, care, fiind foarte binedispus, face bancuri tot timpul şi ţine în urmă toată discuţia. Pornind în căutare de indicii, găsesc toporul crimelor, împreună cu un târnăcop asamblabil, moment în care îmi dau seama că ucigaşul este prin apropiere.

Intru apoi într-un joc pe calculator cu Formula 1 şi conduc un monopost Ferrari cu viteze ameţitoare. Ajung în cele din urmă la Monte Carlo intenţionând să fac plajă, dar îmi dau seama, ieşind afară din maşină, că sunt dezbrăcat.

* fost coleg la UniCredit Leasing

Două luni de Blogul Viselor

Dimineaţa începe să lumineze peste pleoapele încă bine închise şi cu o forţare deja robotizată întind mâna înspre pixul şi carneţelul pe care le ţin întotdeauna lângă pat. Aşa începe fiecare dimineaţă a mea, pentru că ştiu că sunt într-o cursă contratimp cu dispariţia amintirilor din vis, o cursă în care fiecare secundă contează. În primul rând este un exerciţiu pentru mine pe care l-am început fără a avea vreo ipoteză clară sau vreun obiectiv specific. Curiozitatea noutăţii şi consecinţele acesteia doar.

Blogul Viselor a împlinit două luni, timp în care a atins cifra de 2000 de vizite*, ceea ce a doborât orice aşteptare de-a mea, dat fiind că nu traficul a fost lucrul pentru care am pornit la drum, ci interesul pe care îl poate stârni un blog de nişă în rândul unui target de mai puţin de 300 de persoane. Mai multe detalii despre gândurile cu care am început Blogul Viselor găsiţi în chiar primul post, de pe 24 decembrie 2008: http://blogulviselor.blogspot.com/2008/12/incepe-ti-visul.html.

Ceea ce vreau eu totuşi este să subliniez câteva consecinţe pe care le-a avut asupra mea şi a altora Blogul Viselor şi întreaga muncă de mentenanţă:
- am început să mă scol mai devreme;
- reflexul pavlovian de a întinde mâna după pix la trezire;
- o memorie vizibil mai bună;
- alte persoane care au început să facă exerciţiul jurnalului de vise.

De asemenea şi unele lucruri pe care Blogul Viselor mi le-a demonstrat:
- 2/3 oameni se gândesc, într-un fel sau altul, la vise erotice atunci când află că i-am visat;
- visele dezvoltă o conştiinţă proprie în momentul în care se acţionează în mod repetat asupra lor din lumea "trează" (în unele cazuri îmi dau seama că visez şi îmi amintesc de Blogul Viselor);
- deşi visele nu pot fi prevăzute prin acţiunile proprii din timpul zilei (ele apărând ca un amestec aleator al tuturor informaţiilor din creier), unele experienţe puternice petrecute cu puţin timp înaintea somnului pot influenţa visul;
- reuneşte prieteni vechi (vezi Elena şi Roxana);
- o ajută pe mefree să îşi exprime dorinţele ascunse faţă de colegul ei de serviciu cu ochi albaştri.

Cu erata că Daniel Dobrin a apărut în 6 rânduri şi nu în 5 cum am scris ieri, închei prin a spune că Blogul Viselor va reveni de mâine la activitatea principală de relatare a viselor mele din timpul nopţii. Totuşi...

Tu ce ai visat azi-noapte?

* potrivit Google

La sfârşit de februarie

Într-un mod foarte ciudat, la două luni de Blogul Viselor, cel care a apărut de cele mai multe ori în peisaj este colegul meu de la Atelierele ADfel 2008, Daniel Dobrin.

De menţionat că apariţiile fiecăruia în Blogul Viselor nu pot fi explicate într-un mod logic, scenariile oricăror vise depinzând exclusiv de amestecul aleator al tuturor informaţiilor stocate în conştientul, subconştientul şi inconştientul fiecărui creier.

Daniel a apărut pentru prima oară în Blogul Viselor pe data de 29 ianuarie 2009, după ce, în seara premergătoare îmi repetase de câteva ori îndemnul sec "visează-mă". De atunci, el a reuşit să mai strângă încă patru apariţii, fiind laureatul perioadei ianuarie-februarie cu un număr total de cinci. Astfel, Blogul Viselor împreună cu Vladi Studios i-a înmânat o diplomă care premiază această performanţă, la vederea căreia el a declarat că trebuie să se mai gândească înainte de a spune câteva cuvinte cu această ocazie.

Telenovele şi concursuri de pepeni

Mă aflu la Disneyland ca urmare a unui concurs pe care îl câştigasem prin poştă. Întreg parcul, unul imens, se află într-o peşteră, iar panorama sa se poate observa perfect de pe marginea unui promontoriu abrupt din peşteră. Mă arunc pe un tobogan imens ca să ajung în parc, numai că aterizez în mijlocul unei telenovele de pe Acasă.

În această telenovelă port o mustaţă în stilul Clark Gable*, locuiesc într-o vilă somptuoasă de pe o mare moşie şi sunt căsătorit cu Anca**, o soţie foarte geloasă. Fiecare dintre noi totuşi are o relaţie secretă, Anca cu Hugh Grant***, eu cu Mihaela****. Într-o noapte, ştiind că sunt singur, vin cu Mihaela acasă, numai că Anca se ascunsese în şifonierul din dormitor, pândind acţiunile mele. Văzându-mă, ţâşneşte afară şi începe să scoată sunete de frecvenţă foarte înaltă, ca de delfin, pe care un om normal nu le putea suporta.

Peste încă ceva timp, mă aflu în Piaţa Sfatului din Braşov şi particip la un concurs de mâncat pepeni. Cel mai mare adversar al meu este Danusia*****. Totuşi ies învingător şi câştig o statuie construită din macaroane reprezentându-mă pe mine.

* actorul principal din filmul Gone with the Wind din 1939, interpretul personajului Rhett Butler
** Anca Olaru, colega mea de apartament
*** actor britanic, devenit celebru jucând în filme precum Four Weddings and a Funeral, Notting Hill sau Love Actually
**** Mihaela Dinu, o bună prietenă de-a mea
***** Danusia Necula, colegă de grupă în facultate

1984 stelist

Este anul 1984 (ceea ce mă miră puţin, dat fiind că ultima dată ştiam că mă aflu în anul 2009) şi întreg globul este împărţit între trei superputeri mondiale. Totul se petrece însă la nivel de cluburi de fotbal şi de federaţii naţionale. Prima putere este Europa împreună cu America de Nord, a doua este America de Sud, iar a treia Extremul Orient. Nu se ştie pentru ce anume se duce războiul, dar, fiind european, locuiesc într-un loc în care oamenii sunt anunţaţi permanent cu ajutorul unor monitoare stradale imense de progresele duse în război de superputerea europeană.

Peste nu mult timp izbucneşte o revoluţie a oamenilor împotriva sistemului, iar personajul vizat a cărui distrugere ar însemna sfârşitul acestei societăţi cvasidistopice este Gigi Becali*. Toată lumea se îndreaptă înspre Stadionul Ghencea**, iar Becali se retrage în lojă, ultima lui redută, pregătit a se urca într-un elicopter. Între timp el ordonă trupelor militare personale să disperseze populaţia făcând uz de foc. Începe în acest fel o luptă urbană armată între trupele lui Becali şi populaţia insurgentă.

* finanţatorul echipei de fotbal Steaua Bucureşti
** stadionul echipei de fotbal Steaua Bucureşti

Razboiul ADC

Sunt la Şcoala ADC*, unde este război între două tabere, despărţite de tranşee, sârmă ghimpată, teren minat, etc. De partea mea îi observ pe Elena**, Costi*** şi pe casiera de la BCR Agenţia Unirea. De partea cealaltă a tranşeelor îi recunosc pe Daniel****, Şerban Alexandrescu***** şi Costin Popescu******. Pe Elena o observ machindu-se, moment în care ţip la ea să fie atentă la război. Cu token*******-ul primit de la BCR încerc să teleghidez o bombă înspre Costin Popescu, bombă care explodează de cealaltă parte a baricadei, dar de care nu sunt sigur că a atins pe cine trebuie. După câteva secunde de linişte, Daniel ţâşneşte din tranşeele lui spre baricadele noastre având în mână o furcă şi o făclie şi strigând "asta e pentru soţia mea talibană!" Auzindu-l încep să am procese de conştiinţă, dându-mi seama că i-am nimerit soţia talibană care apăruse în ultimul vis cu el. Ies şi eu din tranşee gândindu-mă să îi spun bancuri cu rabini pentru a mă împăca cu el. Aruncând o ultimă privire în spate, îi observ pe Costi şi pe Elena cuibărindu-se unul în celălalt, ceea ce mă face gelos. Îmi aprind o ţigară şi ies la lumină de după baricade.

* training specializat în creaţie publicitară, întins pe o perioadă de 12 săptămâni, la care particip şi eu în 2009
** Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Costi Vasile, coleg la Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti
**** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008
***** Creative Director la Headvertising, agenţie de publicitate participantă la Şcoala ADC 2009
****** Creative Director la CAP, agenţie de publicitate participantă la Şcoala ADC 2009
******* dispozitiv electronic necesar serviciului BCR 24 Banking

Captiv in cub

Mă aflu într-un labirint asemănător celui din filmul Cube*. După ce scap din foarte multe încăperi, ajung la ceea ce am impresia că este ultima cameră, Privind totuşi din camera precedentă spre aceasta, mă văd pe mine însumi intrând acolo şi realizez că mă aflu în postura pescarului din mitul în care acesta, evadând din burta unui peşte care l-a înghiţit, descoperă că se află în burta altuia care l-a înghiţit la rândul lui pe primul.

Peste ceva timp sunt la o petrecere şi mă joc cu un pui de ghepard. Intrând înăuntru, îl văd pe Bruce Willis flirtând cu Drew Barrymore, nu înainte de a fi făcut acelaşi lucru cu Sorina** şi Roxana***. Îmi vine apoi ideea unei reclame TV cu aurolaci, în care să pun în scenă ideea fragilităţii graniţei spaţiale între aceştia şi lumea normală.

* trilogie de filme canadiene din anii 1997, 2002 şi 2004 în care un grup de personaje încearcă să scape din labirintul unui cub gigantic cu încăperi ce conţin aproape fiecare câte o capcană
** Sorina Zaharia, colegă de clasă în liceu
*** fostă colegă de liceu, cu doi ani mai tânără decât mine

Aventuri pe mare

Sunt căpitan al unui vas aflat pe mare în timpul unei furtuni. Port un costum de Zorro care mi se pare ridicol, aşa că îl dau jos. Rămân într-un costum de Popeye pe care observ că îl poartă şi Cătălin*, aflat exact lângă mine. Din acest motiv, realizez că cel care a stârnit intenţionat furtuna este chiar Cătălin. După un moment de tensiune, începem să ne luăm la bătaie cu pernele, numai că vasul se răstoarnă.

Ajung singur pe o insulă aparţinând Australiei şi sunt întâmpinat de nişte surferi, care mă duc la o petrecere de-a lor. Aici dau surprins peste Andreea** pe care o întreb de ce nu îmi răspunde la e-mailurile trimise. Ea îmi spune că a fost răpită de turci şi silită să se călugărească. Nu mi se pare un răspuns veridic, aşa că o provoc la un duel de băutură, cel care poate să bea cea mai mare cantitate de ţuică urmând să câştige.

* Cătălin Boncu, fratele unui fost coleg de şcoală generală
** Andreea Spînu, fostă colegă la UniCredit Leasing

Înapoi din vacanţă

Începând cu mâine, Blogul Viselor va reveni cu subiecte calde şi proaspete precum cozonacul cald şi proaspăt pe care l-ai visat azi-noapte. Apropo...

Tu ce ai visat azi-noapte?

Blogul Viselor

Începând cu acest moment, Blogul Viselor intră într-un mic concediu de circa o săptămână pentru că autorul lui o să fie plecat.

Ne revedem mai încolo. God speed.

Un horror ceva mai logic

Visul începe cu un spot TV la o campanie pentru atenţia la volan. Nu mai ţin minte exact cu ce era, dar era vorba de nişte maşini care intrau într-o intersecţie, apoi cu aceleaşi maşini care se întorceau cu o ambulanţă. Imediat ce se termină reclama, se anunţă la ştiri existenţa unui ucigaş în serie care omoară orice persoană tânără cu ajutorul unor cuţite mari de bucătărie şi cu unghia sa foarte mare, printr-un procedeu numai de el ştiut. Poate fi recunoscut prin faptul că poartă o mantie neagră, o mască şi un rucsac.

În acelaşi timp sună mamaia să ne spună că nu se simte bine, aşa că ne suim eu cu ea şi cu părinţii în maşină să o ducem la spitalul din Râmnicu Sărat*. Iese imediat spunându-i-se că nu a păţit nimic şi că şi-a făcut griji degeaba, aşa că ne ducem să luăm prânzul cu toţii la un restaurant local din centru. Restaurantul arată foarte neîngrijit, în stare de degradare, iar muzica este atât de tare încât nu te poţi auzi. Primesc un telefon de la Teodora**, care mă roagă să o întreb pe mama dacă mai are nevoie de ceva pentru mama ei care urma să facă nişte analize la acelaşi spital. Ea îi sugerează că ar trebui să aibă nişte bani la ea.

În spital mama ei refuză să îi dea bani unei asistente destul de bătrâne, care, deşi pare foarte calmă, răneşte o pisică. Mama Teodorei însă observă ceva ciudat la asistentă şi îşi dă seama că aceasta este ucigaşul în serie, văzând totodată că are probleme cu deplasarea şi că foloseşte un mic vehicul motorizat de culoare roşie în acest scop. Mă sună la telefon şi mă avertizează.

Peste ceva timp, mă aflu în publicul unei gale de premii cu foarte mulţi invitaţi. Teodora este în comitetul de decernare a premiilor şi stă undeva la masa de pe podium. La un moment dat eu trebuie să mă ridic de pe locul meu pentru a mă duce înspre scenă să decernez un premiu. Pentru a ajunge, sunt pus într-un vehicul identic cu cel al asistentei şi îmi dau seama că ucigaşul este în sală. Când realizez, ucigaşul era exact pe scenă, costumat ca de obicei, atacând-o pe Teodora din cauză că i-a fost aflată identitatea. Teo are însă prezenţă de spirit şi îl înjunghie mortal chiar cu cuţitul acestuia, după care fugim amândoi din sală.

În acest moment, în oraş există o zarvă foarte mare din cauză că ucigaşul este mort. Au loc blocaje rutiere pe străzile cu maşini zburătoare, într-un peisaj asemănător celui din Metropolis***, iar eu cu Teodora căutăm să scăpăm cât mai repede din oraş nefiind siguri că ucigaşul a murit. Despre criminal aflăm la radio că vine din viitor, de unde vine un echipaj de poliţie pentru a-l aresta, în caz că mai trăieşte. Deşi foarte hotărâţi, echipajul este convins de poliţia locală să treacă de partea ucigaşului, pentru că şi ei au fost în tot acest timp. Criminalul este vindecat şi revine pe urmele noastre.

Noi doi ne refugiem într-un copac foarte mare unde fusese amenajată o locuinţă. Fără a ne da seama, ucigaşul intră în casă şi o atacă pe Teo când ea nu se uită. Eu sar să îl opresc, moment în care sunt ţintuit la pământ, luptându-mă cu criminalul aflat deasupra mea. El are ambele cuţite îndreptate înspre mine, dar eu ştiu că am un avantaj din cauza faptului că mi-am dat seama cum funcţionează unghia lui ca instrument alternativ de crimă şi că pot astfel să îl omor.

* municipiu de 40.000 de locuitori din judeţul Buzău
** Teodora Constantinescu, o prietenă bună
*** celebru film distopic mut din 1927 al lui Fritz Lang, primul Science-Fiction important apărut vreodată

La plimbare prin desert

Mă plimb prin oraş şi la un moment dat începe să plouă. Pentru a nu fi udat, fug rapid acasă la prietena mea*, dar înainte de a intra în bloc beau ceva tărie cu portarul. Scot din buzunar un mpnunchi mare de chei dar nu o găsesc pe cea a apartamentului cu pricina. Cobor pe scări clătinându-mă de la tărie. iar când ies îmi dau seama că s-a întunecat şi că nu ştiu în ce parte a oraşului mă aflu. Intru pe o străduţă îngustă şi neluminată unde sunt abordat de o gaşcă de bandiţi. Exact când eram încolţit, apare de undeva de sus un justiţiar misterios cu un costum asemănător cu cel al lui Zorro. După ce mă scoate din primejdie, îl intreb cine este el de fapt. Îmi răspunde simplu: Mire Summer**.

După un timp plutesc pe ocean cu o plută construită din stuf alături de Roxana***. Începe o furtună şi ajungem la concluzia că cea mai bună metodă de a ne proteja este să intrăm în cala plutei şi să ne încălzim ţinându-ne strâns unul pe altul. De undeva din întunericul calei apare un faun**** care ne spune că ne va scăpa de furtună trimiţându-ne într-un alt loc. Imediat suntem teleportaţi undeva în deşert. Mergând prin dune Roxanei îi mai creşte un cap, iar mie îmi creşte o coadă. Încep să fac calcule mentale dacaă nu cumva aş putea săpa după o fântână cu coada.

* nu am prietenă
** ID-ul de Yahoo! al Mirelei Stoian, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Roxana Humeniuc, colegă de grupă din facultate
**** creatură din mitologia romană jumătate om jumătate ţap

Patinaj si Irinel Columbeanu

Sunt la patinoar cu Mih*. Ea e foarte pricepută la patinaj şi execută figuri dificile, iar faptul că a progresat mai mult decât mine nu îmi convine. De la un timp începe să patineze în mâini. Îmi cere o ţigară şi atunci îmi dau seama că trişează pentru că are dinţi de lemn. Fumând ţigara îmi spune că i-a fost teamă să mi-o ascundă şi că de o perioadă bună de timp ea este amanta lui Irinel Columbeanu.

În partea a doua a visului, mă micşorez foarte mult, până la o dimensiune de 1 mm. Încerc să străbat covorul din sufragerie dar mi se pare ca şi cum aş încerca să traversez o junglă. După ceva timp mă întâlnesc cu Costin**, care, foarte abătut şi deprimat, îmi arată o ghiulea grea agăţată de picior. Uitându-mă mai bine,observ că şi el şi eu avem uniforme portocalii de deţinuţi.

* Mihaela Dinu, o prietenă de-a mea
** Costin Burducea, coleg de clasă din liceu

11 februarie

Stau la o masă cu Teodora* cu care mă duelez într-un concurs de privit (ne uităm unul la altul până când unul îşi îndreaptă privirea altundeva). Lupta ţine aproape o zi, moment în care se intră în prelungiri, unde deschidem larg şi gurile, urmând ca cel care o închide primul să piardă. La un moment dat apare sora ei geamănă, care seamănă perfect cu ea, şi mă sărută. În acel moment pierd concursul şi apare Adolf Hitler care îmi spune că trebuie să mănânc ciorbă de burtă pentru că am fost învins şi că, la fel ca poporul german, îmi merit soarta.

După ceva timp, noaptea târziu, plec cu restul lumii de la Atelierele ADfel 2008 de la întâlnire. Toţi suntem băuţi şi ne clătinăm uşor. Cântăm Marseilleza pe drum. Mike** merge în frunte cu tricolorul României ridicat, Elena*** merge în cârca Dianei****, Simona***** poartă un tutu roz de balerină, moment în care observ că lipseşte Daniel******, realizând într-un fel că visez. Daniel apare abia spre sfârşitul visului pe o uliţă de ţară foarte abătut şi îngândurat, spunând că a fost prins de talibani şi silit să se căsătorească cu o femeie de-a lor.

* Teodora Constantinescu, o prietenă de-a mea care nu are soră geamănă
** Mihai Calotă, participant la Atelierele ADfel 2008
*** Elena Cuguţ, participantă la Atelierele ADfel 2008
**** Diana Caracota, organizatoare la Atelierele ADfel 2008
***** Simona Mantarlian, participantă la Atelierele ADfel 2008
****** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008

10 februarie

Mă aflu cu părinţii într-un talcioc. Mama vrea să-mi cumpere un tricou, dar nu îmi arată decât haine foarte mari. Dau o fugă până peste drum unde vreau să găsesc un magazin cu tricouri ale echipelor de fotbal, dar îmi dau seama că partea aceea este închisă. Plec în fugă până la o cabană montană pentru că trebuia să folosesc toaleta. Mă aşez pe vas dar din păcate înfund toaleta.

9 februarie

Sunt în Buzău, la şcoala generală şi trebuie să dau un test la informatică. Înainte de a pleca, îmi strâng toate informaţiile pe hard disk-ul unui laptop, dar îmi dau seama că nu mai e mult timp şi las laptopul acasă gândindu-mă că am strâns pe el numai muzică electronică, ceea ce nu se va asculta acolo şi mă resemnez cu gândul că voi asculta manele şi muzică rap. Îl sun pe Bîrlă* pentru a-l întreba dacă şi-a învăţat. Pornesc la drum cu bicicleta de undeva din zona industrială a oraşului şi o iau pe Spiru Haret, cu gândul de a ajunge în zona Micro XIV**. Purtând tricoul aniversar de 24 de ani*** trec pe lângă un ţigan care îl recunoaşte şi începe să mă înjure spunându-mi "s-o tai din faţa lui". După un scurt moment de oprire decid sa-mi continuu drumul pentru a nu întârzia, urmând ca de el să mă ocup mai târziu.

Merg apoi la o reuniune de bere cu lumea de la Atelierele ADfel 2008. Laura**** comandă o băutura din grăsime de porc servită într-o coajă de nucă de cocos tăiată pe jumătate. Îmi dă şi mie să gust dar gura îmi ia foc şi scuip imediat. Daniel***** începe să râdă făcând ca o maimuţă.

La întoarcerea spre casă mă întâlnesc cu Alina******, care până să intru în bloc îmi ţine mâna pe fund. Când mă întorc spre ea, mă trage de nas şi fuge.

* Florin Bîrlă, coleg de clasă din şcoala generală cu rezultate slabe la învăţătură
** cartier rău-famat din Buzău
*** tricou inscripţionat "VII-AVGVSTVS - DIES GRATIAE"
**** Laura Costăchescu, participantă la Atelierele ADfel 2008
***** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008
****** prietenă cu care conversez în special pe Yahoo! Messenger

8 februarie

După ce muncisem să dezgheţ congelatorul de la frigider, constat că atunci când mă trezesc e îngheţat la loc.

Sunt apoi întins pe un pat în cabinetul unui psiholog, care mă întreabă ce am făcut pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Încerc să îl mint spunând că am fost cu Mickey Mouse la un spectacol de yachting, dar psihologul pare că nu mă crede.

Mă aflu apoi pe o plută care pluteşte pe râul Mississippi pe o vreme însorită. Opresc la un moment dat la un semafor, iar prin faţa mea trece Cătălin*. Se urcă în barcă cu mine şi îmi propune să mergem la femei şi eu sunt de acord, deşi ştiam că trebuie să îmi dezgheţ din nou frigiderul. Ajungem la casa groazei dintr-un parc de distracţii, unde Cătălin îmi spune că o cunoaşte pe o vrăjitoare dinăuntru urâtă la faţă dar cu un corp foarte bun. Cât timp Cătălin şi vrăjitoarea sunt ocupaţi în cameră, eu fur televizorul flatscreen care era în hol. Mă grăbesc până acasă nerăbdător să îl instalez.

* Cătălin Tătaru, coleg de clasă în liceu

6 februarie

Particip la o şedinţă de partid pe vremea comunismului. Stăm cu toţii la o masă, iar eu sunt aşezat lângă capul mesei, lângă un anume Andrei Nourescu, care îmi mîrturiseşte că este un spion şi că vrea să scape. Fugim amândoi pe geamul de la baie, moment în care ne despărţim. Eu sunt în continuare urmărit de miliţie dar scap aruncându-mî într-o baltă de ketchup.

Mă aflu apoi în Machu Picchu*. Am o barcă cu care mă plimb prin oraş, de a cărei tehnologie se minunează localnicii. Ajung în cele din urmă la o agenţie loto unde are loc un jaf. Încerc să mă ascund, dar la ieşire hoţul se împiedica de prag şi cade comic, ca în Stan şi Bran, iar toată lumea începe să râdă. Conducătorul oraşului mă răsplăteşte cu zece virgine, printre care îl recunosc pe Justin**, de care îmi pare rău şi încerc să îl ascund şi să îl scap.

* oraş antic incaş din Munţii Anzi
** Justin Stoica, coleg de clasă în liceu

5 februarie

Mă aflu în Australia unde fac un safari cu lumea de la Atelierele ADfel 2008. După ceva timp de brainstorming, ne decidem să vânăm rinoceri cu corp de greiere. Persoanele cele mai active sunt Diana*, Daniel** şi Elena***, care se iau la întrecere de viteză, însă sunt întrecuţi de Road Runner****. Dezamăgiţi, ei hotărăsc să intre la închisoare, unde eu sunt proprietarul. Am procese de constiinţă că îi ţin după gratii. Apare Bruce Willis cu gândul să îi salveze, moment în care eu vreau să mă fac nevăzut.

* Diana Caracota, organizatoare la Atelierele ADfel 2008
** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008
*** Elena Cuguţ, participantă la Atelierele ADfel 2008
**** struţul personaj al desenelor animante "Wile E. Coyote and Road Runner"

4 februarie

Călătoresc înapoi în anii 1950 pentru a obţine un credit. Biroul de credite se află în clădirea Academiei de Studii Economice din Bucureşti de pe Căderea Bastiliei. Ofiţerul de credite este un personaj foarte rigid, cu concepţii învechite, care nu zâmbeşte deloc. Sunt ţinut foarte mult timp, fiind întrebat cele mai mici detalii şi fiind privit tot timpul cu suspiciune. La un moment dat intră pe uşă un alt tânăr care doreşte un credit şi care completase un formular dinainte. Ofiţerul de credite îl priveşte cu neîncredere şi cu dispreţ când observă că în foaia de interviu menţionase că nu vrea să se căsătorească. Părăsim amândoi încăperea, iar din atitudinea omului cu creditele se observă clar că tânărul celălalt nu are nici o şansă. În loc de "la revedere", ursuzul bancher spune doar "CCA*".

* Casa Centrală a Armatei, fostă denumire a clubului Steaua Bucureşti între anii 1949-1961.

3 februarie

Mă aflu într-o excursie la munte cu colegii din şcoala generală şi cu Viorel Marinescu* diriginte. Facem o ăntrecere cu deltaplanele, iar eu ajung la un moment dat în Marea Neagră. Constat că singura mea şansă este să înot până în Turcia. La un moment dat, marea devine roşie, apare o furtună pe mare, iar valurile mă trag sub apă.

* profesorul de istorie din clasele a VII-a, a VIII-a şi a X-a (nu a fost diriginte)

2 februarie

Fac parte dintr-o echipă ce joacă o miuţă împotriva unor profesionişti. La pauză mă uit la o casetă secretă din timpul revoluţiei*, în care nişte revoluţionari erau ţinuţi prizonieri de comunişti. Comuniştii vor să joace miuţă cu revoluţionarii, dar aceştia nu sunt de acord.

Mă aflu la casa veche din Constanţa, unde ma aşez pe WC. La un moment dat simt că totul din jurul meu se mişcă şi, scoţând capul de fereastră, observ cum încăperea o luase la vale şi ajunsese pe contrasens pe stradă. Foarte rapid pun mâna pe volanul din faţa WC-ului şi reuşesc să virez şi să frânez la timp printre toate maşinile şi, într-un final, să o opresc lângă bordură. Vine apoi Cornel** însoţit de Mihai*** şi îmi oferă un pachet de ţigări Carlsberg înăuntrul căruia era bere.

Sunt apoi caesar**** al Imperiului Roman, unde sunt gazda unei emisiuni televizate de revelion ce intră în legătura directă cu guvernatorii tuturor provinciilor. Intrând pe fir cu Gallia, realizez că guvernatorul de acolo a înnebunit, întrucât chemase un câine chihuahua să ţină discursul în locul lui. Dau apoi legătura la Belgrad, unde se organiza o petrecere tematică The Simpsons.

* din 1989
** tatăl meu
*** un unchi de-al meu
**** titlu de conducător al Imperiului Roman începând cu 68 sau 69

1 februarie

Mă aflu într-o vilă de la marginea Bucureştiului cu Alina Plugaru* şi George Clooney. Există o stare de tensiune vizibilă între mine şi George Clooney pentru că nu ştim cu care dintre noi Alina Plugaru va face sex. Până la urmă George vine cu o prostituată pentru care spune că nu simte nimic. Dimineaţa, cât timp toţi încă mai dorm, eu mă scol devreme şi plec la o plimbare pentru a căuta romanul "Marele Gatsby"**. Mă îndrept spre prima librărie pe care o ştiu, dar în drum descopăr altă librărie, care însă avea toate cărţile în inventar. Vânzătoarea cea grasă dinăuntru mă întreabă foarte rece care sunt intenţiile mele cu Alina Plugaru.

* actriţă română de filme pornografice
** de F. Scott Fitzgerald

31 ianuarie

Sunt trimis în Sierra Leone* cu o bursă de student Erasmus. Aici fur o găină şi sunt trimis la închisoare pe viaţă. Mi se dă să beau apă din canal tot timpul şi mă împrietenesc cu un deţinut nazist intelectual care citea în fiecare zi. Vine la un moment dat Adina** în vizită şi eu sunt silit să îi spun că atmosfera este foarte bună înăuntru. Îmi oferă în cadou un tricou inscripţionat "Iau dar nu dau". Nu gust gluma şi nu îl accept.

* stat din Africa vestică
** Adina Puiu, colegă de grupă în facultate

30 ianuarie

Pe MTV apare un nou videoclip Aerosmith în care apar nişte pisici. Eu recunosc pisicile şi îi pun în contact pe membrii trupei cu proprietarii animalelor cu pricina, un cuplu de români stabiliţi în SUA. Spre norocul celor de la Aerosmith, roprietarii de pisici cunosc doi wrestleri celebri din SUA, de origine română şi ei, care ajung să figureze într-un alt videoclip, cântând la chitară alături de membrii trupei.

După un timp, stau de vorbă cu Steven Tyler*, care mă întreabă care sunt planurile mele pentru viitor. După ce îi povestesc de studiile mele în economie şi publicitate, el îmi dezvăluie un exerciţiu care mi se va da la un test din viitor. Exerciţiul conţine câteva maxime, grupate în categoriile "Cum să fii rege" şi "Cum să fii rege fără a omorî 20 de milioane de oameni".

* solistul trupei Aerosmith