31 ianuarie

Sunt trimis în Sierra Leone* cu o bursă de student Erasmus. Aici fur o găină şi sunt trimis la închisoare pe viaţă. Mi se dă să beau apă din canal tot timpul şi mă împrietenesc cu un deţinut nazist intelectual care citea în fiecare zi. Vine la un moment dat Adina** în vizită şi eu sunt silit să îi spun că atmosfera este foarte bună înăuntru. Îmi oferă în cadou un tricou inscripţionat "Iau dar nu dau". Nu gust gluma şi nu îl accept.

* stat din Africa vestică
** Adina Puiu, colegă de grupă în facultate

30 ianuarie

Pe MTV apare un nou videoclip Aerosmith în care apar nişte pisici. Eu recunosc pisicile şi îi pun în contact pe membrii trupei cu proprietarii animalelor cu pricina, un cuplu de români stabiliţi în SUA. Spre norocul celor de la Aerosmith, roprietarii de pisici cunosc doi wrestleri celebri din SUA, de origine română şi ei, care ajung să figureze într-un alt videoclip, cântând la chitară alături de membrii trupei.

După un timp, stau de vorbă cu Steven Tyler*, care mă întreabă care sunt planurile mele pentru viitor. După ce îi povestesc de studiile mele în economie şi publicitate, el îmi dezvăluie un exerciţiu care mi se va da la un test din viitor. Exerciţiul conţine câteva maxime, grupate în categoriile "Cum să fii rege" şi "Cum să fii rege fără a omorî 20 de milioane de oameni".

* solistul trupei Aerosmith

29 ianuarie

Atelierele ADfel organizează o excursie pentru participanţii din vara lui 2008. Seara se desfăşoară într-o discotecă unde, la un moment dat, observ patru cupluri combinate lângă mine. Dintre toţi, îl recunosc pe Daniel*. Când încerc să îi fotografiez pe toţi în acelaşi cadru, fug cu toţii. Ciprian** se deghizează apoi într-un robot kazah pentru a păcăli o fată grasă şi urâtă să se culce cu el. Eu îl ajut să o facă. A doua zi dimineaţa, toată lumea pleacă, însă eu întârzii şi pierd autocarul.

Peste ceva timp se organizează a doua excursie, de data aceasta la un ştrand cu mai multe piscine, unde fiecare trebuie să treacă mai multe probe. Prima este ca toţi să intre într-o piscină plină cu un lichid care învineţeste corpul şi rugineşte încheieturile. Eu ies imediat după ce mă arunc, iar când mă uit în oglindă, observ vânătăi pe tot corpul. Când trece Diana*** pe lângă mine, eu încerc să mă ascund de teamă să nu fie descoperit. Alerg apoi să scriu pe o foaie de hârtie ceea ce am visat.

* Daniel Dobrin, coleg la Atelierele ADfel 2008
** Ciprian Riti, coleg de şcoală generală
*** Diana Caracota, organizatoare a Atelierelor ADfel 2008

28 ianuarie

Mă aflu în plimbare în Braşovul medieval, care are înfăţişarea unui imens parc tematic. Uitându-mă în ghidul cetăţii, descopăr o anume Anna Burchmann, despre care aflu că a construit sistemul de izvoare ale vieţii din cetate (sistemul de canalizare de fapt), ocupând apoi şi funcţia de ministru de interne local.

Mi se înfăţişează în faţa ochilor o scenă a vremii în care un ţăran ce avea în curt un izvor al vieţii se ascundea în casă pentru a nu permite altor vecini să intre în curte şi să îi folosească apa. În cele din urmă. după o oră, el iese din casă şi îi dă drumul vecinului care, după ce bea apa, îi prezintă ţăranului un ordin de înrolare în armată.


Mă aflu apoi în tribunele unui stadion de fotbal (asemănător cu Stadionul Oţelul din Galaţi) inundat, pe care încerc să îl eliberez de apă cu ajutorul unor plante ridicate pe nişte stâlpi de beton.

27 ianuarie

Sunt în echipă cu Bruce Willis într-o misiune în care ajut două tipe să scape din mâna unor terorişti. Bruce Willis este împuşcat în cele din urmă în timpul acţiunii, iar eu, ca să mă răzbun, trag în cele două ostatece. Ulterior, poliţia muşamalizează totul pentru ca eu să scap şi fac acest lucru trăgând cu pistoalele în banda despărţitoare de pe şosea. Totul este tratat comic în ziare, fiind povestit în acelaşi stil literar ca al lui Ion Luca Caragiale.

26 ianuarie

Sculându-mă din somn, aflu că părinţii mei au fost în vizită la mine cât timp am dormit. În acest timp, ei au stricat chiuveta şi mi-au făcut un suc de portocale la storcătorul Ancăi*.

Merg apoi cu părinţii în excursie şi suntem cazaţi într-un hotel la camera 925. Mă plimb apoi cu Cornel** pe nişte străduţe şi începem să jucăm şah. După ce terminăm jocul lăsăm tabla de şah magnetică acolo unde este pentru a o lua din nou la întoarcere şi observăm că lângă noi sunt alţi doi tineri care joacă şah. La întoarcere însă, tabla de şah dispăruse şi eu încep să o caut prin casele din apropiere gândindu-mă că cei doi tineri care jucau şah mai devreme au dispărut cu ea. Renunţ la un moment dat şi plecăm de la hotel, iar eu mă gândesc în continuare la diverse flagranturi prin care îmi pot recupera şahul.

În fine, asist din tribune la un meci de fotbal între echipele franceze RC Lens şi AJ Auxerre. La pauză ies din stadion şi, de la balconul unei clădiri, observ luptele de stradă dintre suporterii celor două echipe.

* colega mea de apartament
** tatăl meu

Pauză temporară

Din unele motive personale, Blogul Viselor îşi întrerupe activitatea pe o perioadă scurtă de timp, până la o dată anunţată ulterior. Scuze pentru eventualele neplăceri cauzate şi mulţumesc pentru înţelegere.

19 ianuarie

Sunt într-o sală în care dau un test la economie, iar când văd subiectul, îmi dau seama că nu ştiu să îl rezolv.

Mă aflu apoi într-un hypermarket unde sunt cu câteva fete (printre care Graţiela*, Adina** şi Mihaela***) pentru a face cumpărături pentru o petrecere ce urma să aibă loc a doua zi. În timp ce ne împărţeam fiecare cumpărăturile, Mihaela mă întreabă dacă vreau să ies la o ţigară cu ea. Ieşim amândoi în parcarea hypermarketului şi găsim un singur cărucior de cumpărături, pe care eu îl pliez şi îl transform într-un şezlong cât stăm afară. După câteva minute vine o femeie responsabilă cu curăţenia şi ne ceartă că am transformat căruciorul în şezlong întrerbându-ne dacă ne credem în sufragerie. Nu o bag în seamă, dar după un minut se întoarce şi încep să mă cert cu ea.

* Graţiela Văduva, colegă de master
** Adina Novac, colegă de master
*** Mihaela Rotaru, fostă colegă de grupă din facultate

18 ianuarie

Sunt în vacanţă la Sinaia, într-o zi ploioasă de vară. Pentru a mă adăposti, intru într-o librărie ai cărei pereţi erau decoraţi cu covoare persane. Uitîndu-mă în vitrinele librăriei, îmi rămân ochii la un joc PC pe care mi-l dorisem demult: un RTS* despre o revoltă a călugărilor franciscani din toată ţara. Îmi dau seama totuşi că am bani puţini la mine şi încep să fac glume cu vânzătoarea încercând să mă scuz într-un fel.

Ajung apoi la Castelul Peleş, care se află în New York, pe Golden Gate Bridge. Sunt surprins să îl văd în acel loc şi îmi repet permanent în gând că s-a făcut o prostie mutându-l acolo.

* Real-Time-Strategy

16 ianuarie

La o televiziune rulează un show-comedie centrată asupra unei bande numeroase de bandiţi. Banda este împărţită în 12 echipe distincte, aparent fără legătură una cu alta, fiecare cu un plan bine pus la punct după un jaf foarte mare. Toate cele 12 planuri se îmbină perfect pentru a păcăli poliţia şi pentru a arunca vina pe seama lor. Echipa mea este deghizată în personaje din The Flintstones şi merge cu o motocicletă cu ataş.

Fac un documentar TV despre Palatul Parlamentului, apoi sunt invitat la o cină mare, împreună cu alţi mulţi invitaţi. Mihai* se ocupă de organizarea cinei şi este panicat că un invitat de-al lui nu ajunge, asemuind întâmplarea cu primul episod din Seinfeld, şi cu faptul că ciorba nu-i iese la curbe**. Eu stau undeva în capul mesei, în apropierea unui cântăreţ de manele de care nu am auzit, dar care se pare că este celebru. Are o pălărie de cowboy pe care o scoate din cap şi o pune pe masă. În timp ce conversa cu alte persoane, eu îi fac o sugestie de rimă pentru muzica lui de care el nu este încântat, sugerând că ar trebui să las treaba pe seama profesioniştilor.

* Mihai Duluman, fost coleg de liceu
** operaţie specifică graficii vectoriale

15 ianuarie

Sunt cu colegii de la master într-un avion dintr-o zonă deluroasă unde urmează să zburăm cu parapanta. Rareş* este instructorul nostru iar undeva pe vărful unui deal stă Sergey Prokofiev** cu o ţintă în mână pe care noi trebuie să o atingem la coborâre. Eu cobor cu Adina*** agăţată de spatele meu, care poartă o pelerină de ploaie. În timp ce ne îndreptăm spre ţintă, revedem toată istoria lumii în imagini zburând pe lângă noi.

Sunt apoi în junglă, unde dau peste un dinozaur. Cât timp stau de vorbă cu el, îmi povesteşte că lumea îl marginalizează şi că vrea să intre într-o groapă din pământ unde să se ascundă.

* Rareş Mocanu, profesor de la master
** fost compozitor ucrainean
*** Adina Novac, colegă de master

14 ianuarie

Mă duc împreună cu Mihaela* în vizită la casa lui Christian Karembeu**, de la care aflu că a avut trei copii negri pe care el îi numeşte creoli şi care au murit în timpul războiului.

Peste ceva timp sunt în faţa calculatorului de la apartamentul din Bucureşti, unde sunt vizitat de părinţi şi de foarte multe rude, care se află în sufragerie. La un moment dat mă uit pe fereastră şi văd pe acoperişul casei de vis-à-vis (o clădire în stare avansată de degradare, cu pereşi căzuţi, etc.) o leoaică vie care stă şi se uită la lume. Surprns chem pe toată lumea şi ieşim afară. În clădirea cu pricina îşi făcuseră loc toate animalele care scăpaseră de la grădina zoologică (lei, urşi, tigri, bursuci sunt ce îmi amintesc eu) şi care acum ieşeau pe stradă şi se jucau civilizat fără să deranjeze pe nimeni. Noi ne uităm la ei entuziasmaţi, ca la un spectacol. Când ne întoarcem acasă, Mom*** îmi dă un plic cu nişte bani să îi las în poştă, spunându-mi să transmit mesajul că "totuşi el a intrat prin efracţie la serviciu".

* Mihaela Gavrilescu, colegă de master
** fost fotbalist francez
*** mama mea

13 ianuarie

Sunt în şcoala generală la ora de educaţie fizică. Rămân o oră după program pentru a-mi termina temele. În vestiar, colegii de clasă se joacă îmi închid uşa când vreau să intru. Mă uit pe gaura cheii şi văd că se joacă de-a homosexualii.

Fac apoi o vizită într-un oraş de pe malul Mării Mediterane, unde vreau să vizitez o piramidă gigantică de pe ţărm. Mă întâlnesc acolo cu Florin* şi mergem împreună. Când ajungem spre vârf realizez că mi-am uitat ţigările şi aparatul de fotografiat. Îl las pe Florin în compania unui marinar bătrân şi fug înspre casă, numai că drumul este foarte lung. Se fac două ore şi încă nu am ieşit din piramidă. Spre ieşire, îl văd pe Florin urcând scările în sens opus. Când îl întreb ce caută acolo, îmi replică sarcastic că este anul 2000 şi are dreptul.

* Florin Rînciog, fost coleg de şcoală generală

11 ianuarie

Sunt un fotoreporter şi sunt invitat la o conferinţă de presă acasă la Regele Mihai cu ocazia zilei lui de naştere. Lumea se înghesuie să îi fotografieze obiectele personale expuse în vitrinele lui până când, la un moment dat, toţi reporterii se strâng într-o încăpere pentru a-i regiza o farsă regelui.

Peste ceva timp mă întorc acasă din Bucureşti şi sunt însoţit de Oana*. O luăm amândoi pe Şoseaua Ştefan cel Mare şi de la un punct Oana mă ţine în cârcă tot drumul până acasă în timp ce eu o ghidam de sus. Drumul este plin de obstacole, astfel încât suntem nevoiţi să facem un adevărat slalom printre toate pericolele ce ne apar în cale.

* Oana Duluman, o prietenă de-a mea

10 ianuarie

Sunt profesor într-o şcoală unde se predă grădinăritul. Sunt costumat în SuperMan. Măcinat apoi de gândul că nu îmi amintesc ce am visat, mă pregătesc pentru sfârşitul lumii.

9 ianuarie

Mă aflu pe o insulă pustie, izolat de oricine şi lucrez pentru un stat care controlează oamenii foarte dur. Slujba mea este găsesc toţi oamenii care vorbesc şi să-i prind pentru a-i da pe mâna justiţiei.

În partea a doua, mă mut într-un Anglia, iar Cornel* mă conduce cu maşina până la marginea oraşului, care seamănă oarecum cu Buzău, lăsându-mă pe o pajişte verde şi însorită, unde mă descalţ. Acolo mă întâlnesc cu Ewan McGregor, fiul familiei în casa căreia voi fi găzduit, care este foarte supărat că el va trebui să se mute. Pe măsură ce discut cu el totuşi, el îşi schimbă părerea şi ajunge până la urmă să fie foarte bucuros de schimbarea care se va întâmpla. Prin urmare, el fuge acasă pentru a sărbători ultima lui noapte acasă. Îndreptându-mă încet spre casă, mă întâlnesc pe la jumătatea drumului cu Ewan, care, instabil emoţional, era acum complet abătut şi se îndrepta, cu geamantane în mână, spre noul lui apartament, până la care avea de parcurs circa 30 de minute pe jos. Ajuns în cele din urmă la gazdele mele, descopăr că au în casă foarte multe reviste de modă.

* tatăl meu

8 ianuarie

La începutul clasa a XII-a sunt mutat la o şcoală de la ţară. Clădirea este una mică, iar interioarele seamănă paradoxal cu holurile mari din şcoala generală*. În timpul unei pauze dintre orele de curs, mă enervez şi plec din sală, dar nu ajung decât până la capătul culoarului, unde iau trei prăjituri de pe o masă şi mă întorc supărat înapoi. La sfârşitul zilei, aşteptând autobuzul la şosea, dau telefon acasă şi mă plâng hotărât că vreau să mă întorc unde eram înainte.

Ajungând acasă, fac un duş cald şi mă duc în halat în sufragerie, unde erau Adi** şi Sandra***. Sandra, îmbrăcată şi ea în halat, îmi face avansuri. Ajungem în cele din urmă la o discuţie despre ceasurile de mână ale fiecăruia. Eu aveam un ceas cu arici.

În cele din urmp, sunt la serviciu la Cornel****, care acum lucra în Bucureşti, într-o clădire mare de birouri. Aflat la sfârşitul programului, el mă învaţă cum să folosesc sursele de apă potabilă din holul clădirii.

* Şcoala Normală Spiru Haret, Buzău
** vărul meu
*** fostă vecină a lui Adi
**** tatăl meu

7 ianuarie

Sunt prizonier la turci, pe vremea Imperiului Otoman. O călugăriţă de acolo se îndrăgosteşte de mine şi reuşeşte să mă ajute să scap doar cu ajutorul unui prosop ud şi murdar. Ajungând acasă, acum o vilă mare unde stau în gazdă cu aceiaşi colegi de apartament ca şi acum, noapte fiind, mă culc. În timpul somnului, Anca* vrea să îmi schimbe lampa de birou stricată cu una cumpărată de ea, dar face un zgomot care trezeşte toată casa. Fiind întrebată de gazdă ce se întâmplă, Anca încearcă să scape minţind că se căsătoreşte cu mine. În cele din urmă lampa nu a funcţionat.

Mă găsesc apoi într-o sală de sport, unde joc baschet singur împotriva unei echipe formate din doi jucători. Adversarul pe care eu îl marchez este foarte arogant şi mă tot tachinează zicându-mi că vrea să intre la facultatea de Drept. Într-un final se enervează şi îmi spune că vrea să se bată cu mine, dar de la un moment dat începe să vorbească într-o limbă necunoscută.

* colega mea de apartament

6 ianuarie

Sunt în vizită la Cristi* pentru a scrie un nou post din blog. Aflu de la Dori** că el este plecat şi observ că pupitrul lui nu mai este. Dori pune o pătură peste masa cu tastatura şi eu încep să scriu. Peste ceva timp apare Cristi, tuns foarte ciudat, fără perciuni şi se poartă foarte misterios, nezicând nimic. Peste ceva timp, apare bunica lui Cristi, care trage cu ochiul la ceea ce scriu eu şi astfel crede că vreau să o iau în căsătorie pe fiica ei. Se bucură foarte mult şi începe un monolog bătrânesc în legătură cu aceasta, exprimându-şi speranţa că soţul ei va fi hotărât ca Vlad Ţepeş, dar nu el în persoană.

* vărul meu
** unchiul meu, tatăl lui Cristi

5 ianuarie

Mă aflu într-un parc de distracţii şi sunt Leslie Nielsen pe urma unui răufăcător. În timp ce coboram pe nişte scări, mă abordează secretara preşedintelui SUA şi îmi spune că mă aşteaptă cineva, după care îmi bate apropouri ca îmi înşel soţia şi mă chestionează în legătură cu persoana pe care trebuie să o întâlnesc.

Plin de remuşcări din cauza fatpului că ieri nu am mai postat pe blog, umplu două hârtii cu toate visele mele din toate timpurile. Apoi îi fur o idee de-a lui Kramer din serialul Seinfeld pentru a o înregistra la OSIM*.

În cele din urmă, organizez o petrecere la casa bunicilor din Buzău. Spre sfârşit, Daniel** vine cu un stick de memorie la calculatorul meu pentru a descărca pozele şi se laudă cu o cucerire de-a lui. Vreau apoi să plec la culcare şi fiindcă lumea nu pleca, mă dezbrac în faţa lor, după care mă intimidez. Mă îmbrac şi fug după Daniel să descarc pozele de pe stickul lui şi pentru mine. Ies din curte în şosete şi îl găsesc într-o Dacia veche în faţa porţii cu un animal în braţe.

* Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
** Daniel Dobrin, coleg de Atelierele ADfel 2008

3 ianuarie

Mă aflu într-o închisoare de maximă securitate, unde nu mă înţeleg bine cu ceilalţi deţinuţi. La un moment dat, tensiunile ajung la un punct culminant şi toată lumea fuge după mine. Eu încerc să ajung la un duş, pentru care trec print-un labirint de duşuri, băi, toalete şi bazaruri. În cele din urmă ajung unde voiam, cu un personaj din serialul Oz pe urmele mele.

Aştept un tren cu Mihaela*, prietenul ei şi încă o prietenă de-a ei. Prietenul ei seamană cu un indian şi e foarte atent cu ea când se despart. Vorbim despre Constanţa şi despre politică toată perioada de timp.

Într-un final, sunt internat într-un spital, unde apare o infirmieră canibală. O întreb ceva, la care îmi răspunde că nu i-a plăcut deloc meseria până m-a avut pe mine ca pacient. După o clipă de nedumerire, îmi dau seama că era sarcastică. Pentru a o îmbuna, dau afară pe gură nişte mazăre pe care i-o dau să mănânce.

* Mihaela Dinu, prietenă de-a mea