Porcul, prietenul meu

Am un porc ca animal de casă şi îl iau peste tot unde mă duc. Sunt coleg de bancă cu el la şcoală, merg cu maşina la benzinărie cu el, după care mă duc la o cursă de cai. Porcul îmi spune că vrea să concureze, dar în timpul cursei se accidentează şi este nevoit să zacă bolnav la pat. Se transformă într-un bătrân enervant cât stă în pat la spital, motiv pentru care plec şi nu mă mai întorc. Îmi cumpăr de pe stradă o shaorma cu carne de struţ. Drept urmare, mi se subţiază vocea ca şi cum aş fi inhalat heliu.

The Sound of Führer

Sunt un ofiţer în armata germană în timpul celui de-al II-lea Război Mondial şi misiunea mea este să organizez un spectacol musical care să ruleze în momentul în care Germania va câştiga războiul. Acţiunea presupune mult balet din partea soldaţilor de pe front, iar personajul principal urmează să fie însuşi führer-ul. Larisa* urmează să joace rolul Zânei Măseluţă, care va aduce pacea în Europa şi va intra în scenă zburând îmbrăcată în costum de zână. În momentul în care führer-ul vine să inspecteze repetiţiile, descopăr că acesta este de fapt Toni** îmrăcat în costum de Darth Vader.

* Larisa Marcu, colegă de grupă în facultate
** Anton Gherca, coleg de master

România are valoare

Fac parte din juriul variantei româneşti a emisiunii "Britain's Got Talent" intitulată "România are valoare". Îmi dau seama că este totuşi vorba de varianta manelistă a emisiunii, unde concurenţii se întrec în a ajunge următorii Adrian Copilul Minune, Nicolae Guţă sau Florin Salam. Încerc să găsesc un motiv pentru a putea pleca, dar nu reuşesc. Începând să îi refuz pe toţi, devin membrul cel rău al juriului, huiduit de întreaga sală. Publicul, enervat, mă trimite pe scenă pentru a cânta şi eu o manea. Neştiind nici una, caut o scăpare. Ceilalţi doi membri din juriu observ că sunt Chuck Norris şi Elena*.

* Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008

Pampers inovator

Sunt la un pitch pentru Pampers împreună cu colegii de la echipa maiQzvâc*, pentru care trebuie să concepem o campanie pentru noua gamă de scutece pentru adulţi fetişişti. Ni se recomandă să luăm legătura cu targetul pentru a găsi insight-uri bune. Mergem apoi toţi cinci într-o sală de conferinţe izolată fonic pentru a susţine un focus grup cu persoane care fac parte din target. Imediat ce începe interviul, unul din ei, un individ gras trecut de 50 de ani îşi dă jos pantalonii şi face caca pe scaunul lui, după care începe să plângă. Ne vine atunci ideea să îl angajăm pe Chuck Norris pentru a îl folosi în reclame.

* eu, Laura, Simona, Costi şi Florin

Gabinho cel negru

Plec într-o călătorie de afaceri cu avionul în Filipine. Pilotul navei este Gabinho*, dar negru. Sunt surprins să îl văd cu o culoare a pielii schimbată dar nu îi zic nimic de teamă să nu spun ceva cu conotaţii rasiale. Îşi dă apoi jos masca de negru şi devine chinez. Pe scaunul de lângă mine din avion este un fotomodel cu care încep să fac conversaţie. La un moment dat, ea pleacă la baie şi îmi face semn să vin după ea. Intraţi amândoi, ea îmi arată sânii şi pune mâinile mele pe ei, după care îşi toarnă frişcă pe piept, îşi încheie bluza şi iese. Ieşind şi eu, îl văd pe Gabinho făcând jonglerii cu portocale pentru a distra pasagerii.

* Gabriel Voicu, prieten şi fost editor Wikipedia

O noapte bărboasă

Este vară şi aranjez să plec într-o excursie la munte. Printr-o neînţelegere, ajung însă în Afghanistan, unde sunt nevoit să port o barbă falsă. Mergând pe stradă observ că femeile au fost înlocuite cu roboţi, ele neavând voie să mai iasă din casă. Intrând într-o moschee, găsesc o uşă secretă ce duce spre Camera Comorilor Afghane, o sală uriaşă plină cu pietre şi metale preţioase. Încep să îmi fac planuri cum voi cheltui banii găsiţi.

Vacanţă de Paşti

Începând de astăzi, Blogul Viselor intră într-o vacanţă de circa o săptămână. Apoi totul va reveni la normal. Până atunci Paşte Fericit şi toate alea.

Maniacul cu cuţit

Mă plimb pe stradă în Bucureşti şi îmi cumpăr un ziar al cărei prime pagini este dedicată unui ucigaş în serie care ucide toate persoanele ale căror nume încep cu litera V. Terminând de citit articolele, realizez că afară s-a întunecat şi că am rămas singur pe stradă. Pentru un anumit motiv ajung să rătăcesc pe nişte străduţe îngustem, întunecoase şi relativ insalubre, moment în care îmi dau seama că sunt în pericol. Pentru un moment găsesc alibiul de a îmi ascunde numele care începe cu V şi să îl folosesc pe cel de Marian, dar îmi dau seama că e riscant. Desenez pe un perete un buzdugan şi îl iau în mână pentru autoapărare.

La un moment dat realizez că sunt urmărit. Aud urme uşoare de paşi în spatele meu şi uneori umbrele şi siluetele unui om cu coada ochiului. Umbrele au mereu în mână o armă tăioasă foarte mare şi dintr-odată imaginea se transformă în alb-negru. Pe fundalul sonor începe să cânte Sonata lunii de Beethoven. În cele din urmă mă rătăcesc prin labirintul aleilor şi ajung la o fundătură. Din capătul străzii apare silueta ameninţător, eu îmi pregătesc buzduganul, arma tăioasă se ridică ameninţător, dar în cele din urmă se opreşte într-o cutie de Red Bull aflată pe jos. Ieşind la lumină. îmi dau seama că era de fapt vorba de Daniela*, care râzând îmi povesteşte că a vrut să îmi joace o farsă şi că intenţionat a făcut numai victime cu iniţiala V, pentru a mă speria pe mine. Mi se pare amuzantă ideea şi îi promit că o să i-o întorc şi eu odată.

* Daniela Buscan, colegă de liceu

Festivalul din pădure

Mă aflu la marginea unei păduri, unde aştept un tren. Trenul care vine este de fapt un montagne-rousse care şerpuieşte prin toată pădurea, în jos, pe un versant abrupt. Ajung într-o poiană unde se desfăşura un festival de muzică folclorică. Îmi dau seama astfel că am ajuns în alt loc decât cel în care trebuia, moment în care sunt anunţat că am apărut la camera ascunsă.

Blestem (?) de faraon

Mă aflu în spaţiu, într-o misiune NASA ca astronaut. Primim dintr-odată un semnal SOS venit de la un alt astronaut rămas izolat pe o planetă foarte mică după ce racheta lui s-a defectat. Luându-l la bord, găsim în costumul lui un plic foarte mare plin cu cocaină. Mă uit în istoria apelurilor de pe telefonul lui, descopăr că ultimul număr format este cel al lui DDobrin*. Astronautul se dovedeşte până la urmă a fi un extraterestru, iar în momentul ajungerii pe Pământ se strâng pentru a-l întâmpina şi pentru a discuta cu el Barrack Obama, Gordon Brown, Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel**. Eu părăsesc aglomeraţia şi intru într-un bazar unde un vânzător îmi atrage atenţia cu nişte monede foarte vechi. În timp ce le analizez, observ cu coada ochiului un grup de egipteni vrând să vândă un sarcofag. Îl recunosc imediat după simbol ca fiind sarcofagul lui Seti I***. Analizându-l, îi cert pe egipteni că l-au adus spre vânzare în piaţă, moment în care capacul sarcofagului începe să se deschidă de unul singur.

Sunt apoi la ski, pe o pârtie indefinită ca locaţie, cu Mih****. Ea îmi cere să îi pun la gât un medalion care are prins de el un cap împăiat de nevăstuică. Uitându-mă mai bine la ea, observ că urechile îi crescuseră foarte mult, fiind ca ale unul elefant. Urc schiind până în vărful pârtiei, unde mă arunc într.o piscină şi încep să înot. La ieşire, un centru de printat îmi cere să le desenez nişte pliante.

* Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008 şi coleg la Şcoala ADC 2009 ** (în ordine) preşedintele SUA, prim-ministrul Marii Britanii, preşedintele Franţei şi cancelara Germaniei *** faraon din a XIX-a dinastie în timpul căruia Egiptul şi-a extins teritoriul prin cuceriri din Siria şi Imperiul Hitit **** Mihaela Dinu, prietenă de-a mea

Fugind din calea pericolului

Sunt în tribune la un meci Steaua-Rapid, încheiat 2-0. În locul suporterilor rapidişti sunt fanii italieni ai lui Lazio, care afişează un spectacol vizual foarte colorat, ca de desene animate, al cărui mesaj principal este un anume "McZ". Ies din tribune împreună cu Felix*, pe care îl întreb ce înseamnă McZ. El îmi explică faptul că este vorba de rolul social pe care îl are fiecare galerie, ca un fel de misiune constructivă avută în societate. Pentru a exemplifica, îmi argumentează că McZ-ul steliştilor este lupta împotriva ţiganilor de la Rapid.

Cu încă nişte foşti coleg de şcoală suntem invitaţi în casa lui Doru Spătaru**, care ne invită într-un dormitor. Începem să credem că nu are intenţii bune şi fugim cât timp el este plecat din cameră. Eu şi Felix ajungem în cele din urmă în bucătăria unui restaurant, unde, printre altele, se repară încălţăminte. Începem să discutăm cu bucătarii-cismari, cu care ne împrietenim. Eu îmi dau seama că mi-am uitat portofelul la casa d-lui Spătaru şi îmi dau seama că trebuie să mă întorc. Uitându-mă în oglindă, îmi aranjez părul şi îmi dau seama că am chelit pe jumptate de scalp. În acelaşi timp descopăr că portofelul era ascuns printre nişte bancnote din buzunar.

* Felix Moldoveanu, coleg de clasă în şcoala generală
** profesor de creaţie publicitară la master

La bere cu lesbienele

Sunt în Offside Pub* cu grupa** de la Şcoala ADC, unde fiecare bea câte o bere Plug***. În timp ce discutăm idei pentru rezolvarea brief-ului, aruncăm o privire în jur şi observăm că în bar sunt numai bărbaţi, dar îmbrăcaţi în haine de femei. Singurele femei sunt un grup de patru lesbiene care se apropie de noi şi ne spun că ne găsesc foarte atrăgători. De asemenea, ele ne explică faptul că barul este de fapt unul de femei şi că băutul berii Plug i-a făcut să se transforme în bărbaţi.

Una dintre lesbiene vine cu mine acasă şi descopăr că o cunoştea pe Anca****. Ele două îmi povestesc că s-au cunoscut mai demult şi că se vor muta amândouă împreună.

* bar sportiv din centrul vechi al Bucureştiului
** Sebastian, Gabriel şi Tiberiu
*** bere fictivă cu concentraţie de alcool de 15% (mesajul cheie fiind "nu este pentru femei") pentru care s-a oferit ultimul brief de spot TV la Şcoala ADC
**** colegă de apartament, colegă de grupă în facultate

La un grog

Sunt la un bar cu Mihaela*, la un pahar de grog**. Mihaela, după ce dă pe gât un pahar, râgâie puternic şi îmi spune că s-a îndrăgostit de mine. Eu îi răspund că a trecut momentul şi că, oricum, cel puţin pentru o perioadă de timp, nu voi avea timp sau chef pentru făcut prietene. Mai comandăm câte un grog şi îl rugăm pe barman să ni le şi aprindă. Continuăm apoi discuţia despre ultimele alegeri prezidenţiale din SUA.

Ajung apoi în staţia de autobuz pentru a pleca acasă şi începe să plouă. Ascunşi sub copertina refugiului staţiei sunt Sorin*** şi Bush****, care joacă poker pe dezbrăcate. Ajunşi amândoi la chiloţi, mă invită şi pe mine la joc, dar le răspund că mi se pare gay. Totodată observ că Bush a slăbit foarte mult.

* Mihaela Rotaru, colegă de grupă în facultate
** băutură alcoolică cobţinută prin amestecul berii cu romul (la care se pot adăuga alte condimente), foarte populară printre marinarii britanici şi piraţii de acum câteva secole
*** Sorin Boncu, coleg de clasă în şcoala generală
**** Marius Neagu, prieten de-al meu şi de-al lui Sorin

Your connection has been disabled

Sunt pe un vas şi merg într-o croazieră pe mare undeva într-o zonă tropicală. La un moment apare Justin* lângă mine cu un băţ de chibrit aprins pe care îl aruncă pe jos. Acest lucru cauzează vasul să se scufunde. Eu reuşesc să naufragiez pe o insulă pustie, unde îi cunosc îndeaproape pe canibalii din tribul autohton. Canibalii îmi spun că de câteva zeci de ani au trecut la un stil de viaţă mai sănătos, vegetarian. Îmi construiesc o casă din stuf pe partea nelocuită a insulei, dar sunt frustrat apoi că nu găsesc pe toată insula un cablu UTP pentru a mă conecta la Internet.

* Justin Stoica, coleg de clasă din liceu, în prezent pompier

Am jefuit Olimpiadele Comunicării

E ora 4 noaptea şi desenez un hipopotam cu cap de gâscă, moment în care primesc un apel anonim. Este echipa mea de Olimpiadele Comunicării care tocmai a convocat o şedinţă în miez de noapte în cea mai mare taină. Unicul subiect al întâlnirii se referă la planul nostru de a jefui Olimpiadele de averile sale şi decidem că cel mai bun moment de a acţiona este chiar în acel moment. Cu bandane negre acoperindu-ne nasurile şi gurile ne suim fiecare pe câte un cal şi pornim în goană spre gară. Ajunşi, intrăm în trenul nepăzit care conţine marea comoară a Olimpiadelor Comunicării care i-a oferit de-a lungul timpului toate puterile sale incredibile: vagoane întregi de aur, argint şi pietre preţioase. Îl mituim pe naş dându-i bani să meargă să îşi cumpere cafea şi ţigări, ne strecurăm în vagonul panourilor de securitate pentru toată comoara şi, folosindu-ne de cartela mea de abonament de metrou reuşim să decriptăm valorile intrinseci ale tuturor obiectelor preţioase din tren şi să le transferăm într-un cont al unei societăţi offshore fictive pe care o înfiinţaserăm cu toţii în Sf. Lucia*. Ceea ce rămâne astfel în tren sunt doar obiecte, deşi teoretic preţioase, fără o valoare mai mare decât ale unot pietre colorate. În drum spre casă, mă împiedic de o pisică neagră şi îmi rup piciorul.

* microstat independent insular din Marea Caraibelor

În rol de David Aaker

Sunt profesor la o şcoală de ţară, elevii de clasă fiind oameni între 20 şi 30 de ani veniţi de la muncile câmpului. Cursul pe care îl predau este managementul capitalului de brand. Pe parcursul orei capăt impresia că nu mă fac înţeles în cadrul clasei. Undeva în spate îl observ pe Marius* purtând ochelari de soare. Întrebându-l ce caută în acea clasă, el îmi spune zeflemitor că este în căutare de "gagici", la care toată lumea începe să râdă. Enervat pentru răspunsul sfidător, îl scot în faţa clasei şi îl pun să îmi spună lecţia de data trecută. Fără să răspundă, Marius ia o cretă în mână şi desenează o femeie dezbrăcată pe tabla de scris.

* Marius Dan, coleg de generaţie în ASE

Faceţi sport şi beţi alcool

Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti (AISS) organizează o întrecere internaţională de atletism. Tribunele sunt pline, iar eu am un rol de organizare. În timpul unei curse la femei, observ că una dintre concurente lipseşte. O caut prin mai multe locuri şi până la urmă o găsesc dansând goală în poala unui Andyro* foarte vesel, dezbrăcat şi el şi beat. Cursa de 400m garduri femei este câştigată până la urmă de Adina**, iar proba similară la băieţi de mine. Cu această ocazie, mă cuplez cu Adina. La competiţie participă şi un dinamovist "spion" pe site-ul suporterilor stelişti. I se joacă o festă şi i se fură hainele, aşa că, la sfârşitul întrecerii pleacă gol puşcă blestemându-ne pe toţi. Costi***, beat şi el (deşi mai puţin decât Andyro) şi pe care sunt surprins să îl vâd că şi-a lăsat nişte plete creţe (cam ca Michael Jackson, varianta albă), ne desparte pe mine şi pe Adina în timp ce ne sărutam pentru a-mi spune că s-a convocat o şedinţă urgentă a AISS. Foarte surprins mă uit la ceas şi observ că este ora 2 noaptea. Uitându-mă mai bine, observ că în spatele lui Costi este un rucsac plin cu băuturi alcoolice.

* membru AISS
** colegă de grupă în facultate
*** coleg de AISS

Bunul meu prieten, peştele

Sunt înapoi în liceu şi dau un extemporal la matematică. Ceea ce apreciez este forma vizuală a subiectelor, prezentate sub forma unei reviste, cu imagini şi articole diverse. Cu toate că este vorba de subiecte elementare, nu mai ţin minte nici un algoritm sau mecanism de rezolvare a exerciţiilor de matematică, cu toate că d-na Delcea* îmi dăduse de înţeles că îşi pune cele mai mari speranţe în mine. Corina** deja predă lucrarea când eu mă apuc de scris.

Sunt apoi în Amsterdam cu Mihai*** şi ne îndreptăm spre locul secret unde el îmi spune că are nişte fete. Ajungem într-o casă veche, unde Mihai îmi prezintă două fete albe şi două negre care arată foarte bine. Una dintre ele îmi oferă o tavă aurită cu bomboane şi marijuana să mă servesc pentru noaptea lungă ce urmează.

* Carmen Delcea, fosta mea dirigintă şi profesoară de matematică la Colegiul Naţional "Mihai Eminescu" din Buzău
** Corina Marin, colegă de clasă în liceu
*** Mihai Şomănescu, coleg de cameră în primul an de facultate, membru al Asociaţiei Independente a Suporterilor Stelişti

Gigi macht frei!

Este zi de etapă în campionat, Steaua joacă în Ghencea, dar eu, dintr-un anumit motiv, mă aflu în Constanţa. Găsesc cu greutate meciul transmis în direct pe Prima TV, cu un semnal destul de prost. Steaua are un meci acasă cu FCM Bacău, iar atmosfera în tribunele pline este una foarte ostilă. Terenul este atât de plin de role de hârtie încât mingea se opreşte în ele, iar fanii, în războiul lor cu Gigi Becali, fluieră jucătorii proprii echipe la fiecare atingere de balon. La un moment dat se anunţă prin staţie ceva în legătură cu Becali, moment în care toată lumea erupe în huiduieli. Imaginile televizate îi surprind pe Costi şi pe Andyro* încercând să se furişeze înspre zona lojelor.

La un moment dat se face o linişte întreagă pe stadion. Deasupra Peluzei Nord suporterii au întins un cadru imens de care au agăţat steaguri naziste şi germane, în centrul cărora coboară un ecran. Pe acesta, de pe videoproiectorul aşezat pe tabela de la peluza opusă rulează un film despre atmosfera pe care finanţatorul clubului şi-ar dori-o în tribune. Filmul îl înfăţişază pe el în rolul lui Adolf Hitler, adulat robotic de mulţimile din jurul lui şi masacrând orice oponenţi ai săi.

* colegi de la Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti

Olimpiadele Comunicării is EVIL!

Sunt împreună cu toată echipa* în drum spre prezentarea de la Olimpiadele Comunicării care, dintr-un anumit motiv, se ţine la Târgovişte. Ne urcăm cu toţii într-un tren personal aproape dezafectat care urmează să ne ducă într-o oră până acolo. Nu ne cumpărăm bilete deşi ar fi costat mai puţin decât taxiul care ne-a dus până la gară. Spre surprinderea noastră, controlorul este Bogdana Butnar care, văzându-ne fără bilete, cheamă poliţia. Suntem duşi la Târgovişte şi aruncaţi într-un beci întunecat. După câteva ore de aşteptare, apar Bogdana şi Răzvan Mătăşel în roluri de good cop / bad cop (respectiv) pentru a ne asculta prezentarea. Simona, ascunsă în spatele lor, îi ameninţă cu un pistol, noi scăpăm şi fugim în sala de care ştiam noi că este destinată prezentărilor. Ni se ia urma şi suntem fugăriţi de forţele de ordine prin toată clădirea până ce ajungem în vârful Turnului Chindia. De acolo sărim cu toţii în valurile mării de sub turn. Ajunşi sub apă, Laura ne arată o cantitate impresionantă de explozibil pe care o ascunsese sub nişte pietre, fiind foarte hotărâtă să se răzbune pentru toată situaţia creată.

* Eu, Costi, Laura, Florin şi Simona