Sex, canibali şi rock n' roll

Mă aflu pe un patinoar. Gheaţa este destul de goală, doar alţi 4-5 oameni patinând în afară de mine. Printre aceştia o văd pe Rodica*, cu care mă salut după un lung timp în care nu ne-am văzut. Ne aşezăm amândoi într-un pat de la marginea patinoarului pentru a ne culca, numai că nu reuşim să adormim. Facem o partidă de sex, după care Rodica îmi spune că nu putem fi împreună pentru că suntem diferiţi. Aceeaşi părere o am şi eu, motiv pentru care mă liniştesc, după care ne decidem să mergem în junglă.

În junglă merg singur şi descopăr o populaţie de maimuţe care mă duce până la o ascunzătoare de-a lor. Acolo îmi dau seama că sunt de fapt canibali pentru a căror agenţie pe relaţii publice învăţ că lucrează Roxana** şi Mirabela***. Ele două mă întâmpină şi mă pun să ţin în mână tot felul de legume, timp în care analizează cum arăt cu fiecare în braţe. Din spate, un canibal mă tot împunge cu o furculiţă, motiv pentru care îl pocnesc cu un pumn. Roxana şi Mirabela se supără pentru acest lucru şi decid să caute reţete culinare pe Internet nescăpându-mă din ochi.

* cunoştinţă de-a mea întâlnită acum două veri pe trenul Bucureşti-Constanţa
** Roxana Niţă, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Mirabela Manea, de la IQads.ro

Interviu cu un dinozaur

Mă plimb prin Constanţa şi găsesc pe jos un loz câştigător de 100.000 RON. Intru într-o cabină telefonică pentru a suna să îmi ridic premiul, dar telefonul nu funcţionează. Când mă uit afară, îmi dau seama că a fost o cursă, pentru că am fost transportat în timp până în epoca dinozaurilor. Plimbându-mă pe acolo, îmi dau seama că dinozaurii trăiau de fapt într-o societate dezvoltată la nivelul civilizaţiei umane din secolul al XIX-lea. Primarul oraşului în care mă aflu îmi explică faptul că există preconcepte despre primitivitatea dinozaurilor, dar că ei sunt mulţumiţi cu ceea ce au.

În bucătărie, la cratiţă

Sunt acasă, în Buzău, şi fac nişte cursuri de bucătărie. Examenul final îl dau la mine în bucătărie iar proba constă în prepararea unui ratatouille*. În juriu se află şi Virgil Ianţu, care mă monitorizează îndeaptroape permanent. La final, nu găsesc frişca ce trebuia pusă deasupra şi intru în panică de teamă că nu voi trece examenul.

* mâncare tradiţională franţuzească, asemănătoare unei tocane de legume (nu este prăjitură, deci nu se poate servi cu frişcă)

Adrenalina din miez de noapte

Sunt antrenor la Manchester United şi joc returul unui meci eliminatoriu cu o echipă italiană al cărei căpitan este Felix* şi care în tur a învins cu 2-0 din cauza unor grave greşeli de apărare ale echipei mele. Meciul al doilea se joacă în curtea şcolii şi începe foarte prost, fiind condus cu 3-0 datorită terenului foarte prost şi a slabei adaptări a echipei la acesta. Suntem apoi daţi afară de pe teren de profesorul de educaţie fizică printr-o decizie a consiliului de profesori. Cercetând, aflu că profesorul cu pricina este de fapt cel cu care mă certasem eu în clasa a V-a şi încep să iau totul îîn nume personal.

Sunt apoi în arena unei coride, unde rolurile sunt inversate: eu sunt în rolul taurului, în timp ce toreadorul şi toţi spectatorii sunt tauri. Încerc fără succes să le explic că eu sunt împotriva luptelor cu tauri. Sunt salvat de un elicopter care mă apucă din zbor de la sol şi mă duce departe de coridă. Elicopterul este condus de Gabriela**, care pare destul de ameţită de băutură. Îmi spune că a băut toată ziua numai energizante şi că vrea să vadă cât de aproape poate zbura până într-o stâncă până să o evite. De teamă fug până în spatele elicopterului, unde, surprinzător, observ un afiş cu Daniel***, şi încerc să îl conduc în sens opus folosind volanul dinspre coadă, dar îmi dau seama că nu funcţionează. Când o stâncă se apropie inevitabil, sărim amândoi din elicopter cu paraşuta de la o înălţime de câteva mii de metri. Ne turnăm fiecare câte un pahar de cognac şi, bând din ele, aşteptăm să ni se deschidă paraşutele.

* Felix Moldoveanu, coleg de clasă în şcoala generală
** Gabriela Ioniţă, prietenă de-a mea din lista de bloguri
*** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008

OTV în zbor

Sunt angajat la OTV, unde slujba mea va fi să îl înlocuiesc treptat pe Dan Diaconescu în funcţia de moderator al emisiunii "Dan Diaconescu în direct" pentru ca el să iasă la pensie. Tema primei emisiuni moderate se referă la un pedofil ajuns vedetă modenă în ziarele de can-can. Fiind post, el explică faptul că renunţă la copii pentru o perioadă de timp. Când încep să îi critic stilul de viaţă, scoate din buzunar ameninţător un cuţit cu urme de sânge şu mi-l arată pe sub masă. După ceva timp, intră în studio Raluca*, cu un aspirator în mână şi având intenţia de "a curăţa OTV de toate mizeriile de pe post". Pedofilul îşi dă seama că este o înscenare şi încearcă să fugă sperând să scape de poliţie.

În partea a doua, zbor cu un avion deasupra unui ocean. Pilot este Ileana** care este beată. Ileana explică acest lucru prin faptul că poate pilota mai bine după ce a consumat alcool, iar pentru a dovedi, face un looping foarte spectaculos pe care toţi pasagerii îl aplaudă. Singurul care nu o face este Dan Diaconescu, care argumentează că tocmai a ieşit din toaletă, moment în care lumea începe să râdă.

* Raluca Boştină, colegă de liceu
** Ileana Nicorici, colegă de grupă în facultate

Kiss în România

Sunt în Buzău, pe bd. Nicolae Bălcescu şi stau întins într-un pat citind ziarul. Vine la mine un om care se recomandă a fi o rudă de-a mea şi care începe să îmi ţină un curs de management în afaceri, desenând şi schiţe pe geamul unui magazin din apropiere.

Mă aflu apoi la o sală de spectacole dintr-un cartier mărginaş, unde intru ca prezentator imediat după un concert Kiss. Nu mi se dă voie să fiu amuzant pentru că sunt în anii 1980 şi regimul comunist încă mai este instalat în ţară. Anunţ câştigătorii unei tombole după care toată lumea iese în curte să se joace în timpul recreaţiei mari. Eu îi supraveghez pe toţi să se joace frumos.

Google Pride

Cei de la Google îmi cer să fac o reclamă pentru ei. După ceva timp de cercetare, aflu că fondatorii companiei sunt homosexuali şi decid ca acesta să fie lucrul comunicat de campanie. O asociaţie pentru apărarea drepturilor homosexualilor protestează la intenţia mea şi îi dă în judecată pe cei de la Google pentru că logoul lor seamănă prea mult cu steagul multicolor Gay Pride.

Peste ceva timp, iau lecţii de zbor într-un avion Boeing plin cu pasageri. Primesc un telefon apoi de la Mirona*, pe care îl resping pentru a nu crea probleme în zbor. Supărată că nu i-a răspuns, ea îmi trimite un SMS că a plasat o bombă în navă, care va exploda foarte curând. Fiind singurul care ştia de acest lucru, încerc să iau totul pe cont propriu pentru a evita catastrofa, aşa că mă duc în bucătăria avionului şi încep să fac foarte multe salate cu brânză şi roşii. Intru totuşi în criză de timp fără să fi reuşit să fac atâtea salate câte îmi propusesem.

* Mirona Gâdei, colegă de master

Black Sea's Twelve

Mă aflu undeva în subsolul Palatului Parlamentului, unde, cu o echipă de circa 10-12 oameni, punem la cale cel mai mare jaf din istorie. Anume, vrem să jefuim Parlamentul. Ne împărţim în echipe de câte doi, fiecare cu sarcina ei exactă. Eu sunt în echipă cu Elena*, care este îmbrăcată într-un costum de piele mulat şi negru foarte sexy. Sarcina echipei noastre este să decodăm cifrurile uşilor secrete din traseul principal ce duce la seiful cel mare. Drumul nostru se intersectează la un moment dat cu echipa formată din Laura** şi Costi***, a căror sarcină a fost să scape de paznicii de pe unele rute ale tunelului secret. Spre stupefacţia echipei noastre, ei doi ne spun foarte amuzaţi că, luaţi de valul adrenalinei, au împuşcat tot ce au găsit în cale.

În cele din urmă găsim ceea ce căutam şi anume un cufăr de piraţi plin cu monede, obiecte şi lingouri de aur. Pentru a scăpa, ne înghesuim toţi 10-12 cu comoara în Dacia 1310 condusă de Cosmin**** care ne aştepta la ieşire. La scurt timp, apar ştiri la televizor cu Traian Băsescu în maiou şi chiloţi plângând că a fost jefuit. Totuşi, când un ziarist îl întreabă de unde a avut acea comoară, preşedintele începe să îl bată cu brutalitate.

* Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008
** Laura Costăchescu, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Constantin Vasile, coleg în cadrul Asociaţiei Independente a Suporterilor Stelişti
**** Cosmin Ghiţă, coleg de clasă în liceu

Ospătarul enervant

Mă aflu undeva în munţi şi învăţ să fac parapantă. Îmi dau drumul de pe marginea unei cascade foarte mari si când aterizez îmi dau seama că am călătorit în timp, până în epoca de piatră. O fată foarte drăguţă mă duce în tribul ei, unde sunt primit călduros de neanderthalieni. Membrii tribului nu dezvoltaseră încă abilităţi verbale, iar modul lor de comunicare se rezuma la loviturile în cap cu un os. Adunaţi cu toţii în jurul focului, încep să le explic diferenţele dintre strategie, concept şi execuţie în publicitate, motiv pentru care devin zeul lor. Tribalii construiesc un idol cu chipul meu din oase aurite, îmi aduc ofrande în fiecare zi şi mi se acordă acces la oricare dintre femeile lor.

În a doua parte a visului, sunt la un restaurant select, unde iau o cină romantică cu Adina*. La un moment dat începem să ne contrazicem destul de puternic când eu îi explic că ea nu este genul meu, iar ea replică puternic că EU sunt de fapt acela care nu este genul ei. Conversaţia continuă timp de mai multe ore cu aceste două replici până când ospătarul ne aduce nota de plată, care este mai scumpă decât ne puteam permite. Din acest motiv, îl atragem pe ospătar în toaletă, îl ucidem cu mai multe lovituri de cuţit, după care îl introducem într-un sac de plastic. Începem din nou să ne certăm pentru că eu vreau să-l incinerăm, pe când Adina vrea să-l aruncăm în ocean.

* Adina Novac, colegă de master

Ce se întâmplă în OZN-uri

Sunt la Predeal şi învăţ să fac snowboarding participând la nişte cursuri sunt concepute ca o cursă pe care o câştigă cel care ajunge primul la linia de sosire. Sistemul de avansare a fiecăruia este bazat pe numărul de puncte acumulate pe timpul cursurilor. Pe final, ajung să mă detaşez în frunte alături de Dan*, cu care mă lupt pentru primul loc. Ajungând la un moment dat fix în spatele lui, observ că are în spate un propulsor cu reacţie care îi conferă viteză mai mare, motiv pentru care mă opresc şi ridic mâna, ca la fotbal, la o fază de ofsaid. Situaţia este apoi discutată la un talk-show televizat moderat de Ovidiu Ioaniţoaia**.

Mă aflu apoi în pat, unde mă chinui să mă trezesc. În clipa în care deschid ochii, sunt răpit de un OZN şi imobilizat pe o masă din mijlocul unei săli foarte mari. După o uşă apare Mihaela*** care, râzând diabolic, îmi spune că în sfârşit m-a prins şi că o să-mi vină de hac. Imediat apare un număr foarte mare de femei extraterestre, identice fizic cu femeile umane, singura diferenţă fiind pielea verde. Toate aceste extraterestre erau fotomodele, moment în care am început să ignor culoarea pielii. Mi-au spus că trebuie să mă studieze şi au început să facă toate sex cu mine.

* Dan Dinu, coleg de clasă din liceu
** moderatorul mai multor talk-show-uri pe teme fotbalistice de-a lungul timpului, precum Procesul Etapei sau Recursul Etapei
*** Mihaela Gavrilescu, colegă de master

Cu capul în nori

Mă aflu într-un montagne-rousse care face înconjurul unui parc de distracţii foarte mare la o înălţime ameţitoare. Întreg traseul are mai multe staţii, dar la care nimeni nu poate coborî. Doar eu sunt invitat să cobor la una din ele şi dus într-o cameră a sponsorilor parcului. Acolo mi se oferă un set de 11 periuţe de dinţi Colgate dintre care una electrică pentru a le împărţi pasagerilor din montagne-rousse. Mă gândesc să o păstrez pe cea electrică pentru mine.

Sunt apoi în rai, costumat într-o togă albă, cu aripi albe în spate, cu o harpă aurită în mână şi cu părul blond, creţ şi mare. Mă plimb printre nori unde mai sunt şi alţii exact ca mine care cântă la harpă. La un moment dat mă enervez că nu este nimic interesant de făcut şi iau decizia să merg la Sf. Petru să îi cer să cobor pe Pământ. Acesta este foarte furios când aude cererea mea şi îmi spune că nu este autorizat să aprobe aşa ceva şi că funcţia lui îi permite doar să refuze propuneri. Îl întreb apoi ce mă sfătuieşte să fac, la care Sf. Petru îmi spune să reformulez întrebarea sub forma unei propuneri.

Revoluţie în paradis

Mă aflu într-un muzeu al figurilor de ceară. Când ajung în dreptul lui Marylin Monroe, aceasta capătă viaţă şi îmi spune că de fapt nu a murit şi că se ascunde de restul lumii penrtu că nu mai avea viaţă privată. În acelaşi timp îmi promite că va fugi cu mine în Bahamas pentru a începe o nouă viaţă.

Odată ajuns în Bahamas, Marylin dispare. Sunt invitat totuşi la o petrecere privată unde îl întâlnesc pe preşedintele ţării, care mă cheamă undeva în spatele clădirii şi îmi oferă un joint de marijuana. Trăgând primul fum, pielea mea devine neagră, iar părul coafat în stil rastafari. Mă supăr pe preşedinte şi încep să îl alerg cu o furcă prin curte. În fuga mea însă îl observ pe Tudor* cântând la mandolină melodia "La cucaracha" la un colţ de stradă şi mă opresc să îl salut. Totodată se adună multă lume pentru a-l asculta.

* Tudor Mircea, coleg de grupă în facultate

Rachetă spre Venus

Construiesc un puzzle gigant, în timp ce mă uit la televizor la un meci de fotbal. Când, în sfârşit, pun ultima piesă, îmi dau seama că cineva mă urmăreşte printr-o cameră implantată în acel puzzle. Cel care mă urmăreşte este profesorul de biologie din liceu, Gheorghe Munteanu, care încearcă să impună în lume accentul moldovenesc.

Ajung apoi la Agenţia Spaţială Română, care tocmai lansează primul zbor al unei rachete româneşti în spaţiul cosmic. Eu sunt ales pentru a conduce racheta, ajutat de un cimpanzeu, iar misiunea mea este de a fi primul om din lume care ajunge pe Venus, ceea ce mi se pare destul de periculos. În drum spre Venus, îmi dau seama că sunt în întrecere cu sovieticii şi anume cu o rachetă condusă de Dan*. Dan conduce o rachetă BMW si este ajutat de Mihai**, pe care îl observ dansând în spate pe muzică de Beyoncé.

* Dan Dinu, coleg de clasă în liceu
** Mihai Duluman, coleg de clasă în liceu

Abdicarea unui despot

Mă aflu la şedinţa de miercuri seară a AISS*, unde aflăm cu toţii de la televizor că Mihai** lucrează pentru Gigi Becali. Toţi rămânem stupefiaţi, crezând că în tot acest timp el a fost un spion în rândul nostru. Kustino*** propune ca următorul număr al revistei "Steaua suntem noi" să fie îndreptat împotriva lui. Ne decidem până la urmă să ne înscriem la Olimpiadele Comunicării pentru a ne pune în aplicare planul. Ulterior aflăm însă că Mihai s-a deghizat în Gigi Becali şi i-a incendiat finanţatorului Stelei loja, maşina şi acţiunile de la bursă. Becali se recunoaşte astfel învins, anunţând la televiziune, într-o conferinţă de presă foarte emoţionantă, că va pleca singur pe insula Sf. Elena****.

* Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti
** Mihai Şomănescu, coleg de AISS
*** coleg de AISS
**** insulă din sudul Oceanului Atlantic, loc de exil al împăratului Napoleon după înfrângerea din bătălia de la Waterloo din 1815

Somalezii: bancuri sau război?

Moare cineva bătrân la mine în bloc, iar eu vreau să îi cumpăr apartamentul. Am probleme totuşi cu un vecin de scară care mă ameninţă că îmi va face viaţă grea dacă îl voi cumpăra. Vecinul revine mai târziu şi îmi arată un pliant desenat de el în care îmi cere o maşină de spălat pentru ca mă lăsa în pace. Eu îi spun în râs că maşina lui de spălat seamănă cu un WC.

Mă aflu apoi la o conferinţă ONU privind războiul din Somalia. Ionuţ* este cel care se opune deciziilor de încetare a focului. Refuzul lui presupune implicit intrarea României în război şi este primit cu înverşunare din partea celor pe care el îi cataloghează drept "costume negre" şi despre care crede că vor să instaureze un regim asemănător celui din romanul "1984" de George Orwell.

*Ionuţ Munteanu, coleg de master

Cine a scufundat Titanicul?

Mă aflu pe Titanic şi sunt stresat pentru că ştiu că se apropie clipa în care lovim aisbergul. Stând noaptea pe punte, o văd pe Kate Winslet chemându-mă într-un loc secret din cala vaporului. Ajunşi acolo, îmi deschide o uşă în spatele căreia era o încăpere unde se desfăşura o ediţie de AdBreak. Pe scenă este Sergiu* împreună cu Kramer din Seinfeld, care ţin un dialog foarte comic despre cum au pus ei somnifere în ceaiurile celor doi marinari de gardă din acea noapte. Ieşim cu toţii apoi pe punte pentru a sărbători un joc de artificii ţinut cu ocazia ultimelor clipe ale vasului deasupra apelor.

Sunt apoi la sediul McCann Erickson pentru întâlnirea de la Şcoala ADC. Apare Elena** la un moment dat şi îmi şopteşte să chiulesc de la şedinţă, ceea ce şi fac. Elena, care pentru un motiv necunoscut poartă pantaloni şi nas de clovn, mă duce în Munţii Tibet, unde se organizează o nouă ediţie a Atelierelor ADfel, cu aceleaşi echipe, făcându-se şi grătare în acelaşi timp. După bucuria momentului de revedere, organizăm un concurs în care fiecare trebuie să-şi arate talentul secret. Daniel*** îşi atinge pupilele ochilor cu limba, Elena face un exerciţiu de gimnastică la paralele, Mike**** cântă la tastatură, Laura***** încearcă să vadă cât de mult poate să îşi deschidă gura, să îşi umfle nările şi să îşi deschidă ochii, iar Mirabela****** cât de repede poate să mănânce un pepene roşu.

* Sergiu Floroaia, stand-up comic
** Elena Cugut, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Daniel Dobrin, participant la Atelierele ADfel 2008
**** Mihai Calotă, participant la Atelierele ADfel 2008
***** Laura Costăchescu, participantă la Atelierele ADfel 2008
****** Mirabela Manea, de la IQads

Ce se ascunde în subteran

Sergiu* pleacă de acasă în delegaţie la Ploieşti. Peste ceva timp mă sună de pe drum să îmi spună că a deturnat trenul cu o puşcă-mitralieră şi că acum se îndreaptă spre Thailanda. Situaţia apare şi la televizor, trenul călătorind deja deasupra Oceanului Indian. România declară război Thailandei şi se reinstituie legea marţială şi serviciul obligatoriu în armată. De teamă să nu fiu racolat, mă ascund într-un buncăr subteran secret, în interiorul căruia descopăr că era un adevărat oraş dispărut de mii de ani.

În interiorul oraşului o descopăr pe Simona**. După un moment de linişte cauzat de efectul ultimului meu vis cu ea, Simona mă cheamă acasă la ea şi îmi povesteşte că şi-a schimbat stilul vestimentar de când a intrat în oraşul subteran, purtând de atunci câte o pereche de coarne în fiecare zi. Îmi arată colecţia ei de coarne menţionând că le poartă în funcţie de starea zilnică: atunci când este veselă poartă coarne de cerb, iar când este în "acea perioadă" purtând doar coarne de melc. Trăgând cu ochiul la televizor, îl văd pe Sorin*** jucând rolul unei victime în emisiunea "Trădaţi în dragoste".

* Sergiu Hălănduţ, coleg de apartament
** Simona Mantarlian, coechipieră la Atelierele ADfel 2008
*** Sorin Boncu, coleg de şcoală generală

Thriller cu cagula pe faţă

Sunt pe treptele clădirii de pe Mihai Eminescu a ASE, unde trag cu urechea la doi oameni şi primesc un SMS. O văd apoi pe Teodora* ieşind pe trepte la o ţigară.

Totul se petrece apoi aproape după regia unui film. Îmi pun o cagulă în cap, scot un pistol şi o ameninţ pe Teo să intre cu mine în sala ei de seminar. Speriată, mă întreabă de ce m-ar crede, iar eu îi răspund că pentru că mâine ştiu că va muri dacă nu va face după cum îi spun eu. Ajunşi în sală, le spun tuturor să nu facă gesturi bruşte pentru că am o armă încărcată. Profesoara, aflată la catedră, crezând că e o glumă, începe să râdă pentru ca apoi să devină serioasă. O pun pe Teo să stea în faţa sălii şi le explic tuturor că ea este în mare pericol. O chem din ultima bancă pe o fată blondă (de care îmi dau seama că e de fapt Ana**).
- De ce? (întreabă speriată Ana)
- Pentru că tu o vei ucide mâine pe Teo. (îi răspund eu)
- Eşti nebun? De ce te-aş crede? (Ana)
- Pentru că eu pot vedea în viitor. Iar dacă vreunul dintre voi nu mă crede... (mă uit la ceas, care arată ora 11) o să vedeţi că o să intre Roşca*** pe uşă acum şi o să râgâie.

Spre surprinderea tuturor, imediat ce îmi termin cuvintele, uşa se deschide şi după ea apare Gheorghe Roşca, răgăind, râzând a şotie şi plecând imediat. Toată lumea rămâne fără cuvinte uitându-se la mine, la Teo şi la Ana.
- Acum trebuie să o iau pe Teo, altfel e în pericol de moarte. (le spun eu tuturor)
Plecăm amândoi pe uşă, ieşim din ASE, iar eu îmi scot caguila de pe cap. Văzând cine eram de fapt, Teo începe să râdă.

Scena finală a visului este un flashback din momentul în care stăteam pe treptele ASE. Unul din cei doi oameni la care trăgeam cu urechea era Roşca spunându-i celuilalt în şoaptă că vrea să facă o păcăleală de 1 aprilie, aşa că la ora 11 fix va intra în sala pe care eu o recunosc a fi cea în care avea Teo seminarul şi va râgâi scurt, după care va pleca. Imediat atenţia îmi este distrasă de un SMS primit de la Teo: "Mă plictisesc groaznic la seminar şi aş vrea să plec. Ies 5 minute la o ţigară".

* Teodora Constantinescu, prietenă de-a mea, studentă la ASE
** Ana Vasilache, participantă la Atelierele ADfel 2008 şi la Şcoala ADC 2009
*** Gheorghe Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti

Noaptea paranoiei

Mă aflu într-un hotel vechi unde fac sex cu o femeie brunetă pe care nu o cunosc şi cu care pun în practică numai poziţii complicate. În tot acest timp, televizorul este deschis şi mai trag cu ochiul la o emisiune despre un cuplu homosexual care îşi vinde povestea lor de afaceri foarte prosperă pe YouTube. Observăm apoi nişte gândaci albi pe covor care deveneau tot mai mulţi. Mi se face teamă că ar fi putut apărut de la relaţia sexuală.

Sunt apoi în clădirea ASE de pe Căderea Bastiliei, unde observ că îmi apare pe cot un coş mare care tot creşte. Nu îl sparg de teamă să nu pierd mult sânge. Apar imediat Tudor* şi Victor** îmbrăcaţi în halat alb şi cu o măşti de chirurg pe faţă prinzându-mă de mâini şi de picioare, pentru ca Oana Zăvoranu, îmbrăcată şi ea într-o uniformă albă de doctoriţă să vină cu o injecţie imensă pentru a mă scăpa de coş.

* Tudor Mircea, coleg de grupă în facultate
** Victor Tivadar, coleg de grupă în facultate

La un pas de sex

Sunt în junglă şi asist la un spectacol de acrobaţie al unor maimuţe. ***** este una drintre ele şi are rolul de a le dirija. Totuşi păstrează tot timpul o figură tristă. Dintr-odată are loc un desant aerian armat combinat cu o ofensivă de tancuri. Victor* scoate capul dintr-un tanc şi începe să râdă isteric în timp ce distruge totul în cale cu tunul tancului său.

Mă aflu apoi într-un bar de ţară într-o comună din judeţul Sălaj, unde socializez fericit cu localnicii. Ulterior agăţ o localnică blondă despre care aflu că este câştigătoarea concursului sătesc de miss şi despre care descopăr că are două perechi de sâni, una mai mare pentru ocazii speciale şi una mai mică pentru activităţi obişnuite. Fiind foarte încântată că vin din Bucureşti, îmi şopteşte că va folosi perechea mai mare cu mine. Nu mă aleg totuşi cu nimic pentru că nu sunt în stare să beau berea lor locală făcută din alcool medicinal.

* Victor Tivadar, coleg de grupă în facultate

Cântând pentru divinitate

Mă aflu în corul unei biserici, iar în sală sunt toate rudele mele care sunt mândre de mine pentru modul în care cânt. Cobor apoi într-un subsol pentru a mă uita la reluarea meciului de fotbal Columbia-România 1-3 de la Campionatul Mondial din 1994. Preotul vine totuşi după mine pentru a mă certa că am plecat şi pentru a mă chema înapoi la cor. Corul începe să cânte despre apocalipsă şi cumva ştiu că este vina mea.

Ploaie cu bani în Piaţa Unirii

Sunt în Sinaia unde caut să îmi cumpăr trei stickuri de memorie de la un mic magazin local IT. Două le cumpăr cu două bonuri pe care le aveam dinainte de la acelaşi magazin şi care îmi permitea să iau lucruri gratis, iar pentru al treilea plătesc, deşi vânzătoarea îmi propusese unul mai bun, de 300 RON.

Mă mut apoi în Bucureşti, în Piaţa Unirii, unde sunt într-o plimbare cu colegii de la master, ăncolonaţi doi câte doi. Eu sunt grupat cu Alina*, care poartă un costum de cowboy şi face un zgomot enervant din pintenii de la cizme. Dintr-odată, aflat în fruntea coloanei, Florin** ţipă foarte strident şi feminin, moment în care încep să cadă bani din cer, euro, dolari americani, lire sterline şi lei româneşti. Alex***, de fericire, se dezbracă de fericire rămânând gol puşcă şi imită ştersul la fund cu bancnotele. Explozia de bucurie este oprită însă de Costin****, care, foarte sever, îmbrăcat în costum de judecător şi cu o nuia mare în mână, începe să ne certe că acela nu este un comportament demn de un student şi în nici un caz de un publicitar. În acel moment toată lumea îngheaţă şi face linişte.

* Alina Nechifor, colegă la masterul de Publicitate şi Reclamă de la SNSPA
** Florin Fişcu, coleg de master
*** Alexandru Stan, coleg de master
**** Costin Radu, profesor la masterul menţionat mai sus

Box!

Mă aflu într-un ring de box într-o sală arhiplină şi mă pregătesc de luptă împotriva unui rus pe nume Ivan Drago*. Lupta durează până în runda a 12-a umăr la umăr. Toate loviturile adversarului nu îmi provoacă totuşi leziuni, vânătăi sau umflături, ci coşuri, ceea ce mă îngrijorează pentru că ar putea influenţa felul în care mă vede sexul opus. După gongul final apare din public Simona**, care mă trage afară din ring. Mă bagă apoi sub ring unde se găsea un apartament luxos într-un zgârie-nori din New York şi în care aveam la dispoziţie un servitor pitic pe nume Jeeves. Simona îmi spune că e mândră de felul în care am luptat şi apoi facem dragoste nebună pe muzică de Sex Pistols.

Sunt apoi în mijlocul unei şedinţe la care particip împreună cu toţi colegii de grupă din facultate. Nimeni dintre noi nu ştie pentru ce am fost convocaţi, motiv pentru care începem să presupunem. Adina*** crede că am fost chemaţi pentru a merge la pescuit, Tudor**** pentru un concurs de băut ulei cu sare, Roxana***** pentru a face bungee-jumping iar Ileana****** pentru a face matematică în pielea goală. Eu unul simt că este ceva necurat la mijloc.

* personaj din Rocky IV interpretat de Dolph Lundgren, adversarul lui Rocky Balboa
** Simona Mantarlian, participantă la Atelierele ADfel 2008
*** Adina Puiu, colegă de grupă în facultate
**** Tudor Mircea, coleg de grupă în facultate
***** Roxana Humeniuc, colegă de grupă în facultate
****** Ileana Nicorici, colegă de grupă în facultate

Revoluţia continuă

Sunt în tribune pe Ghencea unde Steaua învinge pe Dinamo cu 2-0, ambele goluri fiind înscrise de Adrian Neaga. În ciuda victoriei, stadionul este în continuare nemulţumit de Gigi Becali, înspre a cărui lojă aruncă permanent cu diverse obiecte.

Deranj la AdBreak

Călătoresc pe apă într-un mare transatlantic numit HMS Doişpeca*. Căpitanul vasului este Dan**, care îmi explică faptul că a fost avansat de la căpitan de plai la căpitan de vas. Pe punte, Dan îmi face cinste cu un brifcor şi îmi arată colecţia lui de reviste erotice. Undeva pe un şezlong stă Giovanni*** cu un suc în braţe şi cu ochelari de soare la ochi admirându-l pe Dragoş**** cum face jonglerii cu pepeni îmbrăcat în pantaloni de clovn şi purtând un nas mare şi roşu.

Peste ceva timp mă aflu la AdBreak***** unde aflu cu surprindere că Dan se ocupă de organizare. La un moment dat Roxana****** se îmbată şi urcă pe scenă pentru a susţine un moment de stand-up comedy. Sergiu se supără pentru că are competiţie şi îmi spune că va face contestaţie. La finalul serii mă duc la KFC pentru a bea un pahar de grăsime de porc.

* nume informal pentru fosta clasă a mea de liceu (a XII-a K)
** Dan Dinu, coleg de clasă în liceu, în prezent inginer
*** Ionuţ Lupu, coleg de clasă în liceu
**** Dragoş Dumitraşcu, coleg de clasă în liceu
***** seară specială organizată de IQads de câteva ori pe an
****** Roxana Niţă, participantă la Atelierele ADfel 2008
******* Sergiu Floroaia, stand-up comic

Am câştigat la loto!

Sunt într-o trupă de soldaţi în cel de-al II-lea Război Mondial şi suntem facuţi ostateci de o altă trupă de germani. Suntem urcaţi apoi într-o maşină în direcţia Varşovia. Pe drum ne împrietenim cu toţii şi facem un popas la o casă de ţară românească unde suntem serviţi cu sarmale şi cârnaţi.

După ceva timp, lucrez la un birou într-o încăpere mare în care mai sunt alţi 30-40 de funcţionari. Magda*, care şi-a schimbat culoarea părului în negru şi l-a tuns scurt, vine cu un telefon mobil la mine spunându-mi că mă caută cineva. Vocea de la telefon îmi zice că este soţia mea, ceea ce mă miră pentru că sunt necăsătorit. Îmi dau întâlnire la ieşirea din clădire, unde îl găsesc pe Cristi** care îmi oferă un bilet câstigător la loterie cu chipul lui Humphrey Bogart*** desenat pe el.

* Magda Gheorghe, fostă colegă la UniCredit Leasing
** Cristi Dincă, coleg de grupă în facultate
*** celebru actor american, cu roluri în filme precum High Sierra (1941), The Maltese Falcon (1941) sau Casablanca (1942)

Thriller in plin câmp

Mă aflu într-o casă mare, veche şi părăsită din mijlocul unui câmp unde avuseseră loc o serie de crime efectuate cu un topor de către un copil mic pe care nimeni nu îl găsea. Fac parte dintr-un comitet de investigaţie care începe să ţină o şedinţă într-un din încăperi despre cum urmează să demareze acţiunile de investigaţie. Printre aceştia îl recunosc pe Lucian*, care, fiind foarte binedispus, face bancuri tot timpul şi ţine în urmă toată discuţia. Pornind în căutare de indicii, găsesc toporul crimelor, împreună cu un târnăcop asamblabil, moment în care îmi dau seama că ucigaşul este prin apropiere.

Intru apoi într-un joc pe calculator cu Formula 1 şi conduc un monopost Ferrari cu viteze ameţitoare. Ajung în cele din urmă la Monte Carlo intenţionând să fac plajă, dar îmi dau seama, ieşind afară din maşină, că sunt dezbrăcat.

* fost coleg la UniCredit Leasing

Două luni de Blogul Viselor

Dimineaţa începe să lumineze peste pleoapele încă bine închise şi cu o forţare deja robotizată întind mâna înspre pixul şi carneţelul pe care le ţin întotdeauna lângă pat. Aşa începe fiecare dimineaţă a mea, pentru că ştiu că sunt într-o cursă contratimp cu dispariţia amintirilor din vis, o cursă în care fiecare secundă contează. În primul rând este un exerciţiu pentru mine pe care l-am început fără a avea vreo ipoteză clară sau vreun obiectiv specific. Curiozitatea noutăţii şi consecinţele acesteia doar.

Blogul Viselor a împlinit două luni, timp în care a atins cifra de 2000 de vizite*, ceea ce a doborât orice aşteptare de-a mea, dat fiind că nu traficul a fost lucrul pentru care am pornit la drum, ci interesul pe care îl poate stârni un blog de nişă în rândul unui target de mai puţin de 300 de persoane. Mai multe detalii despre gândurile cu care am început Blogul Viselor găsiţi în chiar primul post, de pe 24 decembrie 2008: http://blogulviselor.blogspot.com/2008/12/incepe-ti-visul.html.

Ceea ce vreau eu totuşi este să subliniez câteva consecinţe pe care le-a avut asupra mea şi a altora Blogul Viselor şi întreaga muncă de mentenanţă:
- am început să mă scol mai devreme;
- reflexul pavlovian de a întinde mâna după pix la trezire;
- o memorie vizibil mai bună;
- alte persoane care au început să facă exerciţiul jurnalului de vise.

De asemenea şi unele lucruri pe care Blogul Viselor mi le-a demonstrat:
- 2/3 oameni se gândesc, într-un fel sau altul, la vise erotice atunci când află că i-am visat;
- visele dezvoltă o conştiinţă proprie în momentul în care se acţionează în mod repetat asupra lor din lumea "trează" (în unele cazuri îmi dau seama că visez şi îmi amintesc de Blogul Viselor);
- deşi visele nu pot fi prevăzute prin acţiunile proprii din timpul zilei (ele apărând ca un amestec aleator al tuturor informaţiilor din creier), unele experienţe puternice petrecute cu puţin timp înaintea somnului pot influenţa visul;
- reuneşte prieteni vechi (vezi Elena şi Roxana);
- o ajută pe mefree să îşi exprime dorinţele ascunse faţă de colegul ei de serviciu cu ochi albaştri.

Cu erata că Daniel Dobrin a apărut în 6 rânduri şi nu în 5 cum am scris ieri, închei prin a spune că Blogul Viselor va reveni de mâine la activitatea principală de relatare a viselor mele din timpul nopţii. Totuşi...

Tu ce ai visat azi-noapte?

* potrivit Google