Maniacul cu cuţit

Mă plimb pe stradă în Bucureşti şi îmi cumpăr un ziar al cărei prime pagini este dedicată unui ucigaş în serie care ucide toate persoanele ale căror nume încep cu litera V. Terminând de citit articolele, realizez că afară s-a întunecat şi că am rămas singur pe stradă. Pentru un anumit motiv ajung să rătăcesc pe nişte străduţe îngustem, întunecoase şi relativ insalubre, moment în care îmi dau seama că sunt în pericol. Pentru un moment găsesc alibiul de a îmi ascunde numele care începe cu V şi să îl folosesc pe cel de Marian, dar îmi dau seama că e riscant. Desenez pe un perete un buzdugan şi îl iau în mână pentru autoapărare.

La un moment dat realizez că sunt urmărit. Aud urme uşoare de paşi în spatele meu şi uneori umbrele şi siluetele unui om cu coada ochiului. Umbrele au mereu în mână o armă tăioasă foarte mare şi dintr-odată imaginea se transformă în alb-negru. Pe fundalul sonor începe să cânte Sonata lunii de Beethoven. În cele din urmă mă rătăcesc prin labirintul aleilor şi ajung la o fundătură. Din capătul străzii apare silueta ameninţător, eu îmi pregătesc buzduganul, arma tăioasă se ridică ameninţător, dar în cele din urmă se opreşte într-o cutie de Red Bull aflată pe jos. Ieşind la lumină. îmi dau seama că era de fapt vorba de Daniela*, care râzând îmi povesteşte că a vrut să îmi joace o farsă şi că intenţionat a făcut numai victime cu iniţiala V, pentru a mă speria pe mine. Mi se pare amuzantă ideea şi îi promit că o să i-o întorc şi eu odată.

* Daniela Buscan, colegă de liceu