30 decembrie

Sunt la o cină în familie, timp în care vrem să vedem un film. Se întâmplă totuşi să nu meargă filmul, motiv pentru care trebuie să cobor din bloc. Pentru a rezolva problema, am nevoie de o ciocolată şi găsesc una de căpşuni, din care îi dau şi portarului puţin ca mită. În drumul spre casă, un grup de trei fete necunoscute mă recunosc. În momentul în care trebuie să intru în bloc, îmi dau seama că nu merge cheia şi că o să am probleme.

Mă aflu apoi într-o universitate la care sunt înscris. Ajung într-o sală unde exista în podea cruci pentru fiecare fost student care a murit până acum. Printre ele, o recunosc pe cea cu numele lui Dinu Patriciu. Când ies, mamaia mea* vine în fugă să îmi spună codul ei poştal pe care abia şi-l amintise.

29 decembrie

Joc într-un episod din Seinfeld în locul lui Jerry, episod în care sunt legat de o rachetă ce urmează să fie trimisă pe lună. Ulterior sunt dat jos pentru ă se consideră că în câteva luni o să vină Paştele. Mă întorc acasă unde vreau să îmi fac abonament digital la cablu, dar oamenii de la suportul tehnic întârzie.

28 decembrie

Sunt arestat şi mă aflu în închisoare exact în momentul în care are loc o mare schimbare climatică. Atunci când se încălzeşte, gheaţa se sparge sub mine, dar o vrăjitoare ajunge la timp şi mă teleportează într-o cameră de temperatura bună pentru că mă consideră demn. În tot acest timp, la televizor se transmitea un meci de UEFA Champions League.

O bandă de tâlhari îmi cere să le dau cu împrumut 500 lei şi în momentul în care îi scot mi-i fură. Imediat plec să vând sucul de portocale făcut de mine.

27 decembrie

Am o relaţie cu un fotomodel de care mă despart din cauza capacităţilor ei intelectuale limitate. La un moment dat am o revelaţie şi fug înspre ea cu gândul să mă împac. Afară plouă foarte puternic, nu sunt îmbrăcat bine şi alerg foarte repede. În drum dau peste Alin*, cu care mă salut, după care intru în magazinul Winmarkt fin Buzău şi mă întâlnesc cu Cosmin**, căruia am intenţia să mă confesez în legătură cu cele întâmplate.

La ceva timp distanţă, în timp ce dormeam cu o femeie a cărei faţă nu o puteam vedea, intră Cornel*** în cameră şi îmi spune că vrea să cumpere o pisică.

* Alin Moise, fost coleg de clasă din liceu
** Cosmin Ghiţă, fost coleg de clasă din liceu
*** tatăl meu

25 decembrie

Mă aflu în fostul bloc de pe Spiru Haret*, cu buzunarele pline de petarde şi pocnitori pentru anul nou. La un moment dat, la etajul 3, vreau să le admir pe toate şi se aprind din greşeală toate, provocând foc şi zgomote pe scările blocului. De la o uşă iese Patrick Duffy**, care, foarte amabil, mă ajută să strâng deranjul.

La ceva timp, sunt ministru al culturii într-o ţară condusă de un dictator care impusese cultul personalităţii. Corul pe care îl conduceam trebuia să cânte ceea ce voia el, altfel îi omora pe membrii acestuia. Sunt într-o poziţie incomodă, în care trebuie să îi apăr pe membrii corului.

* locuinţa mea din copilărie
** Bobby din serialul Dallas

24 decembrie

Este război civil şi locuiesc într-o casă mare de copii instituţionalizaţi, o casă cu o moştenire foarte ciudată. În timpuri de conflict, eu practic trebuie să mă lupt deseori cu alte case pentru a apăra integritatea clădirii în care locuiesc şi a copiilor dinăuntru. O groază de judecători încearcă să mă sfătuiască ce să fac cu casa în interesul lor, dar mă ţin tare, pentru că sunt copii în ea.

Apoi mă ajung la patinoarul din Buzău, unde joc hochei. Patinoarul este acum acoperit, într-o sală, dar se află într-o stare deplorabilă, fiind degradat de vreme şi părăsit de lume. Alături de mine sunt Kramer, Elaine şi George din Seinfeld. Kramer îmi spune toată povestea vieţii mele, de la naştere până la moarte, surprinzător fiind faptul că moartea este foarte aproape.

Spre final, îmi amintesc că trebuie să îmi fac tema pentru la şcoală pe care tot o amânasem şi al cărei termen-limită se apropia ameninţător. Mai sunt 2-3 zile şi eu trebuie să îmi termin proiectul de Access sau Excel. Tot fără chef, încerc să dau la telefon de Mihaela*, care nu răspunde la telefon. Când ajung la şcoală, aflu că în ziua respectivă, activitatea tuturor o să fie să facem sex cu nişte femei date de cei de la facultate, pentru care aceasta este singura şansă ca ele să facă sex, din motiv că sunt prea urâte.

* fostă colegă de grupă de la facultate

Incepe-ţi visul!

Dragul meu cititor, bine te-am găsit pe Blogul Viselor! Probabil că te întrebi care e treaba cu pagina asta, ca şi ceilalţi care citesc postul ăsta alături de tine, nu? Ei bine, m-am decis să fac un experiment...

Cum toată lumea se ocupă de bloguri astăzi, scriind în ele câte în luna şi în stele şi transformând în felul ăsta ideea învechită de jurnal de odinioară în ceva mai modern... ei bine, am zis să-mi fac şi eu un jurnal. Cum să vă descriu eu mai bine ce se va întampla pe aici?...

Majoritatea dintre voi sunteţi familiari probabil cu Seinfeld, care, după mine, e cel mai bun sitcom din toate timpurile. Geniul constă exact în faptul că serialul a reuşit să transforme viaţa cotidiană a lui Jerry Seinfeld într-un show de televiziune în care să se regasească toată lumea, privind prin prisma întâmplărilor, a personajelor şi a trăirilor din fiecare episod. Oricare ar fi fost tema aleasă şi orice s-ar fi întâmplat în fiecare seară de transmisie, audienţa putea zâmbi şi spune "Da, asta mi s-a întâmplat şi mie!" Serialul despre nimic.

Dar dacă ar fi mai mult decât viaţa cotidiană în cazul fiecăruia dintre noi? Ei bine, este. Trăim în două lumi, cărora le atribuim pe rând realitatea atunci când intrăm în ele. Viaţa cotidiană o cunoaştem cu toţii, iar cealaltă este viaţa nocturnă. Si nu, nu mă refer aici la nightcrawler-ii noştri de toate zilele, ci la lumea viselor. Cu toţii le avem, câteodată sunt atât de reale încât te trezesc în mijlocul nopţii, alteori sunt atât de slabe încât le uiţi imediat şi trăieşti cu impresia că, de fapt, nu ai visat. Dacă ar fi să dau o definiţie mai puţin academică visului, aş zice ca iei o oală mare în care pui toate gândurile şi informaţiile din conştientul, subconştientul şi inconştientul tău, le amesteci bine şi apoi ceea ce iei cu polonicul la întâmplare de acolo reprezintă visul tău. De fapt, ceea ce visează cineva visează toată lumea. Diferă doar informaţiile. Avem aceleaşi lupte, aceleaşi intrigi, aceleaşi, temeri şi aceleaşi emoţii în fiecare noapte, care capătă o tentă personală doar adăugând experienţele fiecăruia în parte.

Şi pentru că tot adusesem vorba... ce-ar fi dacă ar exista un Seinfeld al lumii viselor? Blogul Viselor cam asta vrea să fie: un serial despre lumea viselor transpus în lumea cotidiană. Este, daca vreţi, un portal între două lumi, o poartă de trecere intergalactică, o gaură de vierme sau oglinda lumilor paralele. :D Efectiv, o să scriu în fiecare zi ceea ce am visat în noaptea tocmai încheiată. S-ar putea să fie cam problematic la început până mă învăţ, dat fiind că o să trebuiască să ţin efectiv în fiecare noapte lângă pat un pix li o foaie de hârtie pentru a-mi nota ce am visat imediat ce mă trezesc. O să fie cheia trăirilor mele din fiecare substrat al gândirii, exact aşa cum mi se întâmplă. Singura excepţie de la regulă o să fie o mică cenzură a numelor complete în cazul unor vise mai intense, care ar putea avea ceva repercusiuni în lumea cotidiană.

Fără prea multă vorbă în plus, vă urez lectură plăcută şi dau drumul să editez primul post. Noaptea de 23-24 decembrie 2008.

Saptamâna pilot din decembrie 2007

2 decembrie 2007

• Aflu că Georgiana* s-a măritat, iar când vorbesc cu ea, îmi spune că nu e prima din fosta clasă care a făcut-o, ci că Mihai** se căsătorise înaintea ei.

********************************************

3 decembrie 2007

• Sunt la serviciu şi toată ziua explic tuturor cum funcţionează programele WizSoft.

********************************************

4 decembrie 2007

• Îmi cumpăr un televizor cu o diagonală imensă (50 cm) gravat cu inscripţii antice romane şi greceşti. La inaugurarea lui participă Adrian Păunescu, care recită poezii.

• Sunt într-un parc de distracţii, unde intru într-un avion dezafectat din cel de-al doilea Război Mondial, unde stătea cu chirie Paula***. La un moment dat, vine proprietarul, moment în care Paula îmi spune să plec repede. Aştept apoi autobuzul în staţie, moment în care mă sună Sorin să trec pe la el să bem o bere.

********************************************

5 decembrie 2007

• Sunt la serviciu şi toată ziua instalez imprimante şi PC-uri.

********************************************

6 decembrie 2007

• Mă mut cu o colegă de serviciu într-o locuinţă nouă şi sunt nevoit să găsesc un apartament.

********************************************

7 decembrie 2007

• Merg într-un parc de distracţii al cărui patron este Dimitrie Cantemir şi am acces la toate facilităţile lui.

********************************************

8 decembrie 2007

• Iau o cină cu Keanu Reeves şi Bruce Willis, despre care aflu că sunt criminali în serie. Bruce Willis este cel mai tăcut dintre cei doi şi pleacă mai devreme. La plecare, am un contraargument cu Keanu Reeves şi ajungem să ne ameninţăm reciproc cu căte o foarfecă la gâtul celuilalt.

********************************************

9 decembrie 2007

• Aflu că Raluca**** nu mai ţine cu Rapid, ci cu Dinamo.

********************************************

10 decembrie 2007

• Plec într-o vizită cu Cornel***** la ferma de la Crevedia. Sunt plimbat de o ghicitoare ţigancă printr-o clădire, unde îmi şopteşte permanent că „omul negru va veni”.

• Steaua învinge în deplasare pe Vaslui cu 4-0, într-un meci jucat la Galaţi.

* fostă colegă de clasă din liceu
** sau Popică, fost coleg de clasă din liceu
*** colegă de master
**** fostă colegă de liceu, cu un an mai mică decât mine, care învăţa în sala de clasă vecină cu a noastră în ultimul ei an, simpatizantă a echipei Rapid
***** tatăl meu