Ospătarul enervant

Mă aflu undeva în munţi şi învăţ să fac parapantă. Îmi dau drumul de pe marginea unei cascade foarte mari si când aterizez îmi dau seama că am călătorit în timp, până în epoca de piatră. O fată foarte drăguţă mă duce în tribul ei, unde sunt primit călduros de neanderthalieni. Membrii tribului nu dezvoltaseră încă abilităţi verbale, iar modul lor de comunicare se rezuma la loviturile în cap cu un os. Adunaţi cu toţii în jurul focului, încep să le explic diferenţele dintre strategie, concept şi execuţie în publicitate, motiv pentru care devin zeul lor. Tribalii construiesc un idol cu chipul meu din oase aurite, îmi aduc ofrande în fiecare zi şi mi se acordă acces la oricare dintre femeile lor.

În a doua parte a visului, sunt la un restaurant select, unde iau o cină romantică cu Adina*. La un moment dat începem să ne contrazicem destul de puternic când eu îi explic că ea nu este genul meu, iar ea replică puternic că EU sunt de fapt acela care nu este genul ei. Conversaţia continuă timp de mai multe ore cu aceste două replici până când ospătarul ne aduce nota de plată, care este mai scumpă decât ne puteam permite. Din acest motiv, îl atragem pe ospătar în toaletă, îl ucidem cu mai multe lovituri de cuţit, după care îl introducem într-un sac de plastic. Începem din nou să ne certăm pentru că eu vreau să-l incinerăm, pe când Adina vrea să-l aruncăm în ocean.

* Adina Novac, colegă de master