14 ianuarie 2009

14 ianuarie

Mă duc împreună cu Mihaela* în vizită la casa lui Christian Karembeu**, de la care aflu că a avut trei copii negri pe care el îi numeşte creoli şi care au murit în timpul războiului.

Peste ceva timp sunt în faţa calculatorului de la apartamentul din Bucureşti, unde sunt vizitat de părinţi şi de foarte multe rude, care se află în sufragerie. La un moment dat mă uit pe fereastră şi văd pe acoperişul casei de vis-à-vis (o clădire în stare avansată de degradare, cu pereşi căzuţi, etc.) o leoaică vie care stă şi se uită la lume. Surprns chem pe toată lumea şi ieşim afară. În clădirea cu pricina îşi făcuseră loc toate animalele care scăpaseră de la grădina zoologică (lei, urşi, tigri, bursuci sunt ce îmi amintesc eu) şi care acum ieşeau pe stradă şi se jucau civilizat fără să deranjeze pe nimeni. Noi ne uităm la ei entuziasmaţi, ca la un spectacol. Când ne întoarcem acasă, Mom*** îmi dă un plic cu nişte bani să îi las în poştă, spunându-mi să transmit mesajul că "totuşi el a intrat prin efracţie la serviciu".

* Mihaela Gavrilescu, colegă de master
** fost fotbalist francez
*** mama mea

Niciun comentariu: